miercuri, 3 august 2016

Sa ma ierti...

“Degeaba mi-a spus,degeaba mai plangi…ce-ai omorat,omorat ramane!”


30Iulie …si 2 ani…Puteau fi cei mai frumosi doi ani din viata mea,pana in ziua in care ai anulat cu un gest tot ceea ce cladisem pana atunci impreuna.
Cu sufletul gol,cu inima in mii de bucatele,cu privirea stinsa,privesc la tine in gand,cu aceleasi batai ale inimii ca si in noaptea aceea.Imi revin brusc,caci realitatea ma bate crunt pe umar,si lacrimile nu contenesc sa nu mi cuprinda obrajii.2 ani…Si tu,probabil tot in locul Acela din cate spuneai,doar ca intr-un cadru extrem de diferit.
Probabil ai uitat de ziua asta,si sincer…nu stiu ce sens ar mai avea sa ti fi adus aminte..Probabil ca ar fi trebuit sa uit si eu,dar vezi tu…pana mai ieri,erai TOT-ul meu,erai restul vietii mele,iar astazi,este tot ce mi a ramas.
Astazi ar fi trebuit sa fie despre noi…Astazi ar fi trebuit sa auzi din nou planurile noastre,astazi,acum un an eram pe plaja,ascultam marea,plangeam unul in bratele celuilalt si multumeam lui Dumnezeu ca ne a dat sansa de a ne intalni sufletul pereche.Da..Este  tardiv…Astazi mi ai fi simtit din nou fiorii suspinand la urechea-ti,rostind cel mai sincer”te iubesc,voi fi langa tine mereu!”.Astazi,daca ar mai fi existat,era inca un motiv care ne dovedea ca impreuna am fi putut trece peste toate,ca ne iubim cu adevarat.
Dar tot astazi,printre suspine si lacrimi fierbinti,printre dezamagiri si milioane de intrebari,te am gasit tot la mine in suflet.Erai obosit iar tacerea ta apasa greu asupra ochilor mei,ce incepusera deja sa te revada.Te-am gasit acolo din prima si pana in ultima seara impreuna,din primul moment in care te-am  vazut si mi-am spus ca tu esti Acela,pana in ultimul moment cand te am eliberat de iubirea ce ti-am purtat-o de doi ani de zile si pe care ti-o voi purta intreaga viata.
Astazi este despre mine si despre  tine,caci despre noi “a murit” odata cu plecarea ta fulgeratoare si plina de siguranta,cand nu ai mai privit inapoi sa-mi vezi trupul obosit sa te mai cheme,mainile extenuate de imbratisari si ochii lipsiti de licarirea pe care le-o ofereai.
Astazi sunt eu si cu mine, cada plina de spuma (si nu o spuma oarecare),lumanarea rosie,si vechiul décor al nostru,coltul Acela ce nu cerea prea multe cuvinte.Intr-o liniste asurzitoare,o lumina obscura a lumanarii celei rosii,imi proiecteaza filmul celor mai frumosi doi ani,iar pe fundal vibreaza de treizeci de ori o noapte de iulie.
Ma trec fiori,lacrimi,emotii de tot felul,nostalgii si freamaturi adanci de noi.Oare unde esti?Probabil ai uitat de ziua asta,la fel de repede cum ai uitat de noi,la fel de usor cum ai plecat si nu te ai mai uitat inapoi sa intelegi cat de tare a durut sa ma vezi cu adevarat dezamagita de tine,fiindca acum esti fericit. Dar vezi tu…ca si la noi,fericirea nu a tinut o vesnicie..Dar macar am vazut-o ca pe una,am avut in maini un “pentru totdeauna”sincer,si am avut curajul si motivul cel mai intemeiat sa-l visam.Acum,te lasi purtat de iluzia unei fericiri si a unei libertati puerile,care se poate sau nu,sa te coste totul mai tarziu.Mi-as dori sincer sa nu se intample asta.

Cu o dezamagire profunda,si un gol imens in mine,incerc sa ma ridic si sa am puterea sa dau totul uitarii.Sa uit ziua asta,sa mi sterg din memorie clipa cand te am vazut prima data si am simtit cum inima imi sta in  loc,sa ingrop undeva departe toate momentele noastre,sa ti fac vocea si imaginea sa dispara din mintea mea,sa pot sa nu te mai visez seara de seara…
M am pierdut pe mine din clipa din care te am pierdut c u adevarat,si traiesc cu teama de a nu ma regasi prea curand.Am simtit finalul pe buze,mai arzator ca niciodata pana acum,si te am eliberat de tot ce ne a legat si de mine,in ziua in care ti am spus ca renunt definitiv si c a eu pentru tine de atunci nu o sa mai exist.
Nimeni nu poate intelege ce e in sufletul meu ,nimeni nu poate intelege cum o simpla zi te poate da peste cap atat de tare incat …sa vrei sa fii doar tu cu tine.
N as stii sa ti spun ce sentimente ma incearca,dar dor sigur nu.Cu usurinta cu care mi ai dat dovada ca ai dat uitarii tot ce ne a legat,tot cu aceeasi usurinta pot spune ca mi esti cea mai mare dezamagire ,tu omul care ai fost intregul meu.
In continuare sustin ca nu mi doresc sa te mai vad vreodata,ca nu mi doresc sa stii ce simt si ce am simtit ,pentru ca ar durea prea tare si nu cred ca ai putea simti tot ce simt eu acum,ca nu mi doresc nimic mai mult decat sa am puterea sa te iert candva.
Realizez cu fiecare zi care se scurge,ca timpul trece fara noi,si ca oricat de mult m ar durea,singura mea solutie este sa merg mai departe.
Sper sa dureze cat mai putin starea pe care o am de ceva vreme incoace,sa pot sa mi vad mai departe de tot ceea ce mi se deschide la orizont,si sa pot depasi la fel de repede ca si tine aceasta poveste,candva eterna.
Traiesc zile si nopti in care ma doare fiecare parte din mine si nu gasesc un leac sa ma pot face sa mai simt ceva.Am sufletul gol,si ma simt obosita de lacrimi fierbinti.Nimeni nu poate stii ce se ascunde in tumultul interior ce nu ma lasa sa inaintez.Sunt oameni dragi langa mine,oameni care ma asculta,dar cum pot eu oare sa-I fac sa inteleaga ce am simtit eu cu tine,cum mi am pus sufletul in mainile  tale,si cum sa le explic , ca simt ca am pierdut o mare parte din mine acum,de cand povestea noastra a murit?Spune-mi…cum?
Mi-ai luat zambetul,sclipirea din ochii-mi verzi,alinturile si toata increderea pe care i-o puteam oferi unui om.Mi-ai luat prea multe cand ai plecat.Mi-ai luat iubirea,sinceritatea,dragalasenia,dorul,entuziasmul,increderea,si m ai lasat goala pe interior.Mi –ai luat sperantele si clipele frumoase,mi ai luat visele si m ai ingropat intr-o mare de dezamagire si tacere.Ai plecat ca si cand nu am existat vreodata,ai plecat si ai calcat in picioare amintiri si promisiuni,trecut prezent si viitor.
Mi ai lasat doar nopti lungi,dimineti absente,ganduri si iar ganduri,intrebari fara raspuns si un gust profund de amar.M ai lasat sa imi imaginez cui ma mai pot incredinta eu,in fata cui sa mi mai deschid inima,cu cine sa mai pot cladi de la zero povesti ,cand tu,tu omul sufletului meu,ai plecat intr-o clipa,lasandu-ma in urma,intr-un intuneric de nedescris.
Mi ai taiat aripile cand simteam cu adevarat ca am invatat sa zbor,si crede-ma,nu meritam asta…Poate te am iubit mai mult decat puteai duce la momentul Acela,sau poate nu te am iubit suficient,dar pentru mine erai totul,si tot ti-am oferit.
Sa ma ierti ca ti-am fost prea aproape,ca te am facut sa te deschizi in fata mea,ca te am inteles sic and credeam ca este imposibil sa te intelegi pe tine insuti,ca am avut mai multa incredere in tine decat in mine insumi,ca te am iubit neconditionat,ca ti am fost fidela ,ca mi am pus sufletul in mainile tale si nu ai stiut ce sa faci cu el.Sa ma ierti ca am luptat contra tuturor pentru tine,si pentru dragostea ce credeam ca ne leaga,ca m am incapatanat sa trec cu vederea toate mofturile tale,ca intr-un final ti le-am acceptat fiindca faceau parte din tine.Sa ma ierti ca ti-am fost aproape cand erai bolnav,si tot felul de ganduri imi inundau mintea,ca te am sustinut in dezvoltarea ta,ca pentru o clipa te am facut sa ma vezi in postura de mama si sotie,ca te am pus pe tine mereu pe primul loc,ca am incercat sa fac totul perfect asteptarilor tale,ca te am completat,ca te am respectat enorm.Sa ma ierti ca poate uneori nu ti calcam camasile exact asa cum iti doreai,dar mi se citea pe chip placerea si incercarea sincera de a iesi totul asa cum iti imaginai tu.Sa ma ierti ca am incercat sa le dovedesc tuturor alor tai cat de mult te iubesc,ca intr-un final te am determinat sa ma prezinti lor,sa ma ierti ca am luptat atat contra morilor de vant.
Sa ma ierti ca am scris despre tine si despre noi,ca acum continui sa o fac,ca am vazut in tine tot restul vietii mele,ca te am vazut tatal copiilor mei si omul care sa ma insoteasca la drum pentru tot restul vietii.
Sa ma ierti ca am avut atata incredere in tine si in faptul ca nu vei avea vreodata cum sa ma dezamagesti,sa ma ierti ca te am impovarat cu o iubire atat de mare.
Sa ma ierti ca am crezut in tine atat de mult si in capacitatea ta de a vedea realitatea,sa ma ierti ca am aparut brusc in viata ta in acea zi de iulie,sa ma ierti ca ti am facut inima sa bata atat de tare candva.
Sa ma ierti ca ti am crezut toate vorbele,ca mi am facut planuri cu tine,ca te am facut sa tremuri in bratele mele,ca am plans impreuna cum n am mai plans niciodata in noaptea aceea la Sacele,ca ne am strans in brate prea tare in noaptea aceea pe plaja in Bulgaria,ca am acceptat atat de multe lucruri unice de dragul tau si al nostru.
Sa ma ierti ca te am facut fericit candva,ca te am sfatuit cum am stiut eu mai bine,ca te am ascultat cu fiecare ocazie,la orice ora din zi si din noapte.Sa ma ierti ca te am incarcat cu cei mai importanti oameni din viata mea,sa ma ierti ca I am facut sa te iubeasca ca pe copilul lor,sa ma ierti pe mine ca acum I am facut sa sufere odata cu mine.
Sa ma ierti ca te am invatat sa iubesti prea devreme,ca nu stiam cum si in ce fel sa te mai surprind,ca am facut atatea lucruri impreuna,ca te rugam mereu sa mi trimiti un mesaj cand ajungeai acasa.Sa ma ierti ca imi faceam atatea griji pentru tine,ca te voiam aproape de ai tai cand stiam ca au nevoie de tine.sa ma ierti ca m am neglijat pe mine in favoarea ta.
Sa ma ierti ca am vazut un adevarat barbat in tine,ca as fi trecut prin orice impreuna,ca am ajuns sa ti conduc masina,ca ti am umplut-o de post-it-uri,ca am incercat mereu sa te surprind cum imi imaginam ca iti place cel mai tare.Sa ma ierti ca am fost atat de deschisa oricarei propuneri,ca puteam vorbi orice oricand,ca am spus mereu lucrurilor pe nume,ca imi cumparam mereu ceea ce aveai si tu,ca te intelegeam atat de bine si ca mereu urma sa stiu ceea ce gandesti si vrei sa rostesti.
Sa ma ierti pentru ca iti adoram ochii,ca-ti sarutam cum stiam eu mai frumos genele,ca am iubit o atat de mult pe piersi,ca m am atasat de fiecare parte a trupului tau,ca te chinuiam de fiecare data cand te pensam sau ca am incercat mereu sa ti fac cele mai frumoase si personalizate cadouri.
As sterge astazi marea…as sterge-o de dor si de toate cuvintele care au incaput in ea o data cu povestea noastra.As inchide nisipul pe care am pasit pentru prima data impreuna intr-o clepsidra,si as intoarce-o peste ani multi,ca semn al iubirii ce ne am purtat-o sau ti am purtat-o,sa poata curge spre infinit.
Raman cu regretul ca ai distrus cea mai frumoasa poveste,ca m ai distrus pe mine si nici macar nu cred ca realizezi asta,ca ai dat cu piciorul si ultimei farame de a mai tine ceva in picioare din tot ce ne a legat,ca ai facut totul scrum.Nu inteleg cum te am vazut atat de puternic si sincer in tot acest timp,iar cand am avut cea mai mare nevoie de o dovada a acestor calitati,ai plecat ca un las.
Habar nu am si te rog sa ma crezi ca nu stiu ce sentimente te pot incerca acum cand ai plecat pe alt drum de ceva vreme buna,dar nici nu mi doresc sa mai aflu sau sa mai aud nimicl.Am inteles intr-un final ca ce nu stii nu te doare,si imi doresc ca toata absenta asta a noastra sa dureze cat mai mult,sa nu ne mai vedem,sa nu ne mai auzim,sa nu mai stim nimic unul de altul.Imi doresc sa fii mandru de alegerile pe care le ai luat,sa fii fericit,sisa realizezi cu adevarat ce ti a lipsit si daca acum esti complet.
De multe ori imi spuneai ca simti ca vei pleca si vei regreta,ca pana nu ai un termen de comparatie nu realizezi unele lucruri,dar sa stii ca si de ar fi asa vreodata,va fi mult prea tarziu pentru toate promisiunile noastre,pentru toate lacrimile ce vor obosi sa mai curga atunci,pentru tot ce ne am promis si nu se va mai putea indeplini.
Cuvintele nu si mai au rostul acum,povestea este incheiata de ceva vreme,dar ziua de astazi m a miscat profund in a mai insira pe o hartie tot ceea ce ma apasa  si tot ceea ce simt ca ma priveaza de linistea mea interioara.
~Iti simteam linistea inspirand din amurgul parului meu,o disperata dependenta de o prima si ultima gura de aer.Ma trezeam pasind usor prin zorii celor mai frumoase dimineti ale iubirii noastre si-mi reflectam fericirea in fiecare picatura de roua ce-o simteam gadilinadu-mi talpile arzande.
Razele timide isi faceau loc printre draperiile intunecate ce ne ascundeau cele mai frumoase nopti,iar in plina dimineata,noi, ne trezeam imbratisati.Te stiam cumva privindu-ma caci mereu te trezeai inaintea mea si-ti simteam buzele sarutandu-ma usor.Cand deschideam ochii si te gaseam langa mine,eram cea mai fericita putand sa-ti spun usor adormita"Buna dimineata!".Te simteam mai aproape ca oricand,mai "al meu" ca niciodata,iar pe mine sigura in vorbele ce ti le sopteam printre sute de fiori la ureche.
Aveai conturul cuvintelor mele pe spate,ce iti spuneam candva,ca va ramane, asemeni amprentei mele asupra primei tale iubiri.Ne pierdeam intr-o privire ce nu avea putere sa vorbeasca,caci labirintul gandurilor noastre era demult invadat de candoarea ce ne inconjura din nou...si din nou.
Erau dimineti perfecte si zile pline de aroma ta pe fiecare parte din mine,asemeni unui semn al timpului indelungat in care noi,am fost aproape unul de celalalt.
Stateam cu capul pe pieptul tau,iti ascultam inima cum bate si-ti simteam degetele usoare gadilandu-ma usor pe piele.Iti priveam apoi ochii mari si caprui,genele lungi si buzele proeminente si multumeam cuiva pentru ca mi te-a facut cunoscut.
Ma sarutai pe frunte si atunci mai mult ca oricand ma simteam protejata,caci ridicandu-ma usor pe varfuri,drumul spre buzele tale parea intotdeauna nou;cu fiecare zi care trecea,tot mai frumos.
Cand te vedeam ingandurat,poate ca nu intelegeam cum as fi vrut mereu ceea ce te framanta,dar stiu sigur ca intr-un fel sau altul,reuseam sa-ti alung orice gand ce parea a fi nelalocul lui.Si eram mandra!
Ma alintai si te-alintam in dulcele nostru stil clasic si mereu gaseam ceva nou de adaugat sa sune dragut si sa ne faca sa zambim.
Uneori eram prea cicalitoare,iar alteori faceai tot posibilul sa ma"tachinezi"doar de dragul de a ma vedea asa.Impacarile cu siguranta erau cele mai frumoase,caci micile tachinari durau extrem de putin,stiind intotdeauna sa ne impacam reciproc.

Erau momente cand doar ne priveam,si era suficienta tacerea care parca vorbea mai mult decat o mie de cuvinte.Te luam usor de mana si parca simteam tot ceea ce ar fi putut spune alte gesturi adunate.~~
Indiferent cat de tare doare,si cat de greu e sa mi imaginez lumea fara tine,imi dau seama abia acum cat de mult te am putut iubi si cat te iubesc,avand puterea sa te las sa fii fericit cum ai crezut tu ca este mai bine,intr-un final in care am gasit puterea asta.
Va trece timpul cu tot cu noptile lui fara de sfarsit,cu toate zilele de vara,cu toate promisiunile ce se vor sterge treptat,cu toate fixurile prinse din ce in ce mai des la fiecare ora,cu toate lacrimile amare,si-mi voi vedea si eu mai departe de drum,reusind sa nu mai privesc inapoi,si realizand ca sotul ideal si tatal copiilor mei poate fi altcineva.Imi doresc enorm ca atunci sa nu te intorci nici macar o secunda spre trecut,sa nu ai regrete,si nici macar o lacrima sa nu ti tradeze hotararea pe care ai luat-o cu luni sau ani in urma.
Stiu ca undeva in sufletul tau voi ramane un om aparte fiindca am trait prea multe lucruri impreuna,ne-am deschis enorm de mult,ne-am cunoscut prea bine,ne-am completat “prea”perfect,si ne-am regasit de prea multe ori unul in bratele celuilalt plangand si dorindu-ne sa oprim timpul in loc,de teama ca ne am putea pierde candva.Dar vezi tu..ne-am pierdut..si nu o data,fiindca mereu gaseam drumul inapoi unul la celalalt,dar de data aceasta…m-ai pierdut irevocabil.Viata nu ne ofera garantii,stiam, dar acum am simtit cel mai tare,dar totusi nu am inteles cum poate fi atat de nedreapta si cum intr-o clipa,momente create in ani,se pot distruge ca sic and nici macar nu au existat.

Pe curand,straine!

Semnat,
Un om care te a iubit mai mult decat pe el insusi!
Lov