duminică, 31 august 2014

Banal.

Era trecut de ora dupa-amiezii ce candva obisnuiam sa o petrecem impreuna.M-am trezit si m-am ridicat usor pe varfuri.Am deschis fereastra si am vazut la orzizont linia aeea alba ce intruchipa inceputul oricarei ploi de vara.Am simtit mirosul anesteziant al picaturilor de apa ce in cateva secunde curgeau siroaie si urmele lor ce se impregnau pe marginile geamului,ecou al celor cateva secunde torentiale ce parca acum se scursesera in etern.Totul in jur era dominat de o liniste ce vorbea mai mult decat o mie de cuvinte.Si-atunci intelegeam puterea catorva secunde extreme,ce lasau in urma lor ore sau zile ca totul sa poata redeveni"uscat".Intelegeam cum este sa pierzi oameni in fractiuni de secunda,fara prea multe pregatiri inainte,dar pierderi al caror ecou rasuna lung in inima noastra.Cladeam fericirea din bucati,impregnate cu cele mai marunte detalii ale vietilor noastre,si eram martorii distrugerii ei pe fundalul secundelor noastre de imprudenta si impulsivitate de moment.
Ne construim vise si credem in ele urcandu-ne pe cel mai inalt piedestal,in timp ce dam curs unor sperante ce nimeni nu ni le poate confirma vreodata spre a deveni realitate.Ne lasam purtati de sute de pasi pana la granita dintre sufletele noastre si cand in final ajungem acolo,ori suntem trasi inapoi de trecut ori pur si simplu ne lasam dominati de teama,ce in final rasuna vag in urma noastra a regret.
Am ranit si am fost ranita!
Am pierdut oameni pe care tarziu am realizat ca nu trebuia sa-i las sa plece..Si la randul meu am fost lasata sa plec,de oameni ce poate,pana si astazi isi mai simt pe buze gustul ultimelor cuvinte ce candva le-au rostit cu o siguranta,ce i-a costat.
Am invatat sa cred,am sperat si inca continui sa o fac,caci dincolo de multitudinea aceasta de cuvinte stiu sigur ca exista ceva mai simplu si mai concis;un ceva,nedescoperit inca.
Imi place sa risc de cele mai multe ori,dar sa o fac cu limita.Mi-am dat cu adevarat seama ce inseamna sa risti prea mult,crezand uneori cu ardoare doar in niste simple vise,iar tarziu sa realizezi ca ti-ai batut joc de ceva ce,sincer,nu a fost un vis.Si-atunci incepi sa platesti.
Poate nu o sa realizezi instantaneu care dintre datorii ti-e dat sa o platesti,dar cand zilele vor trece agale fara tine si te vei trezi in acelasi loc de un infinit de ori,va fi ca si cand te-ai arunca cu capul in zid de un milion de ori.