joi, 1 mai 2014

Ai mai scris ceva?

Lumini izolate ale serii apar pe rand,gonind ca o vraja ca si cum ziua toata s-ar fi scurs in etern.Eram la acelasi birou,cu vechiul pix in mana complacandu-ma in alcamia aceea ce-o asteptam demult.
Apusul si rasaritul se impleteau in fundalul nocturn,prefacandu-se intr-o paleta de portocaliu si rosu aprins.
Cerul se lasa dominat de faldurile norilor diafani,reflectandu-mi sclipirea din ochii caprui, pe blocul de vis-a-vis.
Contrastul ondulat a ceea ce simt parca devine din ce in ce mai fad,odata cu goana nebuna a timpului ce-mi sufla in spate.

Idei puternic impregnate in sufletu-mi plin de monotonie,se lupta sa cada de-acord asupra a ceea ce-mi mai doresc acum sa am.Spatiul catre tine devine din ce in ce mai inchis,pentru ca visul meu se pierde sub urme de neincredere.Intre timp eu descarc emotii,framantari si incertitudini,toate pe o coala alba,cu picaturi de implicare imbibate in cerneala albastra.
Tu acolo,eu aici si doar vocea ne este impreunata de-un fir de 260 km.M-auzi ca prima data,iar eu pe tine la fel.Respiratii greoaie sub urmele unor vechi trairi se mai impletesc astazi dintr-o cronica dependenta de care nu putem scapa.
O dragoste prelungita,peste care s-au turnat picatura cu picatura rugaminti si vagi doruri nu poate exista cu adevarat.
Dovezi clare sau dorinte aprinse nu-si fac aparitia nici macar acum in al doisprezecelea ceas al iubirii noastre trecute.Aceeasi iluzie continua sa ne domine,acelasi dor aparent si aceeasi dorinta de a fi impreuna,nejustificata coerent in interiorul fiecaruia dintre noi.
Fulgi grei si clari cad apasator pe geamu din fata mea si-mi amintesc cate dorinte aveam cu ceva timp in urma stiind ca-i voi vedea cazand.Imi imaginam un paradis de alb imaculat,intr-o candoare de nedescris.Ceream prea mult atunci;si-acum pare ca-mi doresc prea putin.
Convingerile celor din jur par inutile in fata-mi prea bine obisnuita cu tot ce se intampla.

Am lasat urmele mele in zapada de acum un an,deasupra urmelor tale putin mai mari si caldura manilor mele in buzunarul gecii tale gri.
Am topit sute de fulgi intre buzele mele si ale tale si am lasat zeci de urme pe obrazu-ti si buzele fierbinti de nostalgie.
Observi ca nu incetez sa scriu,desi teoretic nu s-a mai intamplat nimic nou.Dar din vechiul nostru trecut,vad ca reusesc continuu sa gasesc un nou contur pentru o noua schita.
Iar tu ,citesti cand ti se face dor si-ti faci niste impresii sau retraiesti cu mine tot ce scriu acum.Si niciodata nu imbinam ce crezi tu si ce scriu eu,pentru a defini un intreg ce ne lipseste intr-o concluzie ce intarzie sa apara.