duminică, 1 decembrie 2013

Goana dupa fericire!

Timpul ne este prieten,dar totodata ne este si inamic.In lupta cu timpul ne declaram invinsi,pentru ca prea putini dintre noi intelegem ca lupta implica mereu cel putin doua parti si nu una.Suntem mereu dominati de idei preconcepute si renuntam inainte sa incepem.
Avem nevoie de incredere,de siguranta ca noi controlam timpul si nu timpul pe noi.Rezultatul acestei idei, ar fi valorificarea fiecarui moment pe care-l traim,intensitatea suprema cu care ar trebui simtita fiecare clipa si nu in ultimul rand lipsa regretului si a compromisului.
Ar trebui sa fim constienti ca fericirea se construieste,nu o luam de-a gata si ca niciodata fericirea noastra nu depinde de cineva,depinde doar de noi.Oamenii pe care-i credem noi "vinovati"de fericirea noastra, ar trebui sa fie defapt cei care impreuna cu noi contribuie la aceasta si nicidecum cei care o declanseaza.Pentru ca,in felul acesta,ei ar fi responsabili si de trecerea ei,o data cu plecarea din viata noastra.Trebuie sa intelegem ca multi oameni ne vor trece pragul sufletului,multi veniti sa ne raneasca,altii doar calatori in goana dupa interese si prea putini veniti sa si ramana.
Ar trebui sa stim sau sa invatam sa nu rezumam totul la un singur capitol al vietii ce pare ca ne marcheaza,sa intelegem ca lucrurile nu sunt facute pentru totdeauna si ca fiecare moment adaugat la temelia fericrii conteaza,oricat de mic,caci fiecare moment este unic si ireversibil.Traim o singura data,iar aceasta traire ar trebui sa cuprinda toate formele dorintelor noastre,toate gandurile,implinirile si inevitabilele dezamagiri,peste care categoric trebuie sa invatam sa trecem.
Uneori,cadem in extreme,valorificand timpul inutil,oferind si primind nimic,din partea unor siluete ce par doar consolari ale unori locuri imposibil de inlocuit.Ne cautam fericirea in lucruri venite din intamplare si cadem in plasa celor mai ieftine obiceiuri,crezand ca asa putem astupa fericiri aparent imposibil de recladit.
Lucrurile sunt gandite in asa fel sa nu fie toate simple.Viata ne pune la incercare cu fiecare pas pe care il facem,iar noi trebuie sa fim pregatiti sa o infruntam.Timpul trebuie sa-l percepem ca a fi in favoarea noastra,ca pe o colectie de lucruri frumoase,amestec de soapte si fiori ale celor mai sincere trairi ale noastre.
Toti ne avem prea bine scris scenariul,avand posibilitatea sa il schimbam mai mult sau mai putin.Lucrurile sunt facute sa se intample cu un rost,iar atunci cu siguranta nu ne putem opune.Parem doborati de lucruri marunte,ce la un moment dat par sa insemne totul,lipsiti de adevarata incercare ce ne-ar oferi-o lucruri cu adevarat importante.
Nu stim sa traim,decat cand suntem presati de de factori impunatori si ne plangem de trecerea timpului.Nu stim sa iubim,pentru ca stim ca iubirea doare si pentru ca suntem convinsi ca avem tot timpul din lume sa o facem.Ma indoiesc!Toate lucrurile trebuie facute la timpul lor,timp care nu ne intreaba de ce sau cum,el pur si simplu vine,lasandu-ne libera posibilitate de a-l accepta sau a-l respinge.
Cerem timp fara sa stim ca timpul nu ne apartine si fara sa intelegem cu adevarat ca el este intr-o curgere continua, careia nimeni nu-i poate face fata.
Contorizati de-o clipa care trece,vad tot mai greu oameni dispusi sa vada in spatele ei,mii de momente ce-ar face-o eterna.