joi, 7 noiembrie 2013

Doi visatori.

Doi visatori,in umbra unui basm,isi scriau povestea.
Lipsiti de urme de trecut,sau farame de viitor
Se regaseau sub un contur de fericire.
Sub lumina celor mai frumoase dimineti,in licarirea unei picaturi de roua,isi turnau primul capitol din ceea ce-nsemna povestea lor.
In briza celei mai pasnice rafale de vant isi puneau prima dorinta
si aveau s-o respecte in tristetea unei aparente ultime furtuni.
Sub acelasi cer pareau sa se regaseasca la murmurul unor inutile dispute
si spre aceeasi stea priveau cand realizau ca li se face dor.
In o mie de feluri si-au decorat iubirea,nascuta din freamantul comun al unor simple gesturi si priviri,
urmand sa inteleaga ca inevitabilul era deja produs:se iubeau!
Limitati de fericire,intr-un intuneric sublim,dadeau nastere unor acorduri perfecte,carora nimeni si nimic nu le-a putut spune vreodata pe nume.
Doar diminetile le desluseau cateva din taine,caci ei erau inca imbratisati,tacuti si ganditori.
Ancorati intr-un timp caruia nu-i permiteau sa treaca,isi desenau povestea,pe seama schitelor ce candva doar si le imaginau.Erau fericiti si-atat!
Nimeni si nimic nu conta,caci una era lumea lor si alta lumea celorlalti.
Clipind,sub obscurul genelor isi intalneau sclipirea ochilor ce stiau ca n-o sa se stinga niciodata.
Vibratia unuia fata de celalalt era neconditionata,iar bataile inimii le erau mereu in sincron.
Candva,povestea lor a fost citita.
Iar de atunci,promisiunile au ramas intacte,uitarea imposibila,iar fiorii oricarei intalniri mereu gata sa-i faca sa-i simta din nou.