joi, 7 noiembrie 2013

Doi visatori.

Doi visatori,in umbra unui basm,isi scriau povestea.
Lipsiti de urme de trecut,sau farame de viitor
Se regaseau sub un contur de fericire.
Sub lumina celor mai frumoase dimineti,in licarirea unei picaturi de roua,isi turnau primul capitol din ceea ce-nsemna povestea lor.
In briza celei mai pasnice rafale de vant isi puneau prima dorinta
si aveau s-o respecte in tristetea unei aparente ultime furtuni.
Sub acelasi cer pareau sa se regaseasca la murmurul unor inutile dispute
si spre aceeasi stea priveau cand realizau ca li se face dor.
In o mie de feluri si-au decorat iubirea,nascuta din freamantul comun al unor simple gesturi si priviri,
urmand sa inteleaga ca inevitabilul era deja produs:se iubeau!
Limitati de fericire,intr-un intuneric sublim,dadeau nastere unor acorduri perfecte,carora nimeni si nimic nu le-a putut spune vreodata pe nume.
Doar diminetile le desluseau cateva din taine,caci ei erau inca imbratisati,tacuti si ganditori.
Ancorati intr-un timp caruia nu-i permiteau sa treaca,isi desenau povestea,pe seama schitelor ce candva doar si le imaginau.Erau fericiti si-atat!
Nimeni si nimic nu conta,caci una era lumea lor si alta lumea celorlalti.
Clipind,sub obscurul genelor isi intalneau sclipirea ochilor ce stiau ca n-o sa se stinga niciodata.
Vibratia unuia fata de celalalt era neconditionata,iar bataile inimii le erau mereu in sincron.
Candva,povestea lor a fost citita.
Iar de atunci,promisiunile au ramas intacte,uitarea imposibila,iar fiorii oricarei intalniri mereu gata sa-i faca sa-i simta din nou.


Candva...

Intr-un timp ce o sa para ca nu o sa mai treaca,
Intr-un candva de mine nestiut,
O sa-ti treaca pe la tample,
Adierea acelui ultim promis,acord de chitara.
O sa-mi respiri parfumul inconstient,
Printre alte zeci pe care cu siguranta le-ai dat uitarii.
Vei cauta printre cearsafurile albe pe care obisnuiam sa le incurcam impreuna,
Fiindca subconstientul tau ma stie inca acolo,dar nu ma vei gasi.
Cand eu plecasem,tu inca-ti jucai ultimul vis ce candva,
                                              ti-am spus ca poate deveni realitate.
Dimineata te vei trezi si vei tinde sa imbraci vechea camasa,
Ce inca-mi mai poarta mirosul si urma ultimului nostru sarut.
Iar cand vei iesi pe usa,alte brate te vor curpinde in brate,
               Si alta pereche de buze te va saruta,fara vreo clipa in care sa stie defapt cum iti place tie.
Mana ei in mana ta nu se va potrivi perfect in vechiul buzunar al gecii tale,caci el..era facut pentru noi doi.
In umbra altor zile iti vei impregna chipul,lipsit de zambetul ce-l purtai intr-un alt timp.
Iar in timpul acesta,ceva,undeva,cu siguranta s-a interpus intre noi,
                                     caci nu-ti mai amintesti cu exactitate "distanta" si "uitarea" ce candva,ne era imposibil sa le intelegem si sa credem ca vor putea sa ne desparta.