miercuri, 11 septembrie 2013

Simpli trecatori!

Oameni.
Despre ce fel de oameni vorbesti?Pai despre aceia care joaca rolul unor trecatori,care vin si pleaca ca si cand nu ar avea nimic de lasat in urma lor.Altfel de oameni imi sunt straini.Oameni care vin usor dar pleaca greu..Oameni care au sa-ti transmita ceva si care sunt dispusi sa ramana acolo unde au decis constienti ca vor ajunge.Dar nu stiu,vezi tu...nu avem sansa de a alege.Cand este sa se intample ceva nimeni nu te intreaba.Iar tu ajungi captiv in propria-ti constiinta pe care cu greu o poti modela.Iar cei ce-ti calca pragul nu-ti vor oferi niciodata certitudinea aceea pe care ai vrea sa o simti,certitudinea ca vor ramane.Si-atunci nu-ti ramane decat sa cunosti si sa intelegi.Sa descoperi treptat trasaturi si schite a ceva ce ulterior devine parte din tine.Involuntarul se petrece sub ochii tai, poate chiar cand simti ca nu ai puterea necesara si poate transforma orice incertitudine in ceva concret.
Dar lucrurile nu se opresc aici.Pe culmea unui abis,se sapa trairi al caror rost nu-l intelegi,pentru ca nu-ti este dat sa o faci mai ales atunci cand te astepti.Iar tu,abia ridicat dintr-o prapastie ce parea fara capat,transmiti o vulnerabilitate ce te poate costa.Poate nu-ti dai seama,poate nu vrei sa o faci,dar crede-ma cand dupa un timp"gol"ceva pare ca ti-l poate umple,oferi tot ce ai mai bun,chiar daca...se presupune ca ar trebui sa fii sceptic sau temator.
Cu fruntea sus sau ochii plini de temeri ce nimeni nu ti le intelege mergi pe un drum ce crezi ca nu-ti este scris.Iar la un moment dat te vezi martorul unei situatii pe care o poti trata simplu:o accepti sau o respingi.
Ti-e greu s-o iei de la capat,dar nu imposibil.Strangi usor din dinti si speri la ceva mai bun.Parcurgi etape similare, dar cu zambetul pe buze incerci sa le depasesti intr-un stil propriu si diplomat,cand ceva te loveste brusc:"chiar imi place!";iar de aici incepe punctul culminant:oare m-am grabit?oare am luat decizia buna?.Dar treci peste detalii ce iti par o simpla joaca,dupa alte meciuri grele ce poate le-ai castigat sau le-ai pierdut.Dar nu realizezi o clipa ca totul se naste din nimic si granita echilibrului pare usor subreda.Si-asa ajungi usor usor s-o iei de la capat.Un capat cum vrei tu sa ti-l faci dar cu un final total necunoscut.
Gresesti din nou si din nou,ori dintr-o simpla obisnuinta ori dintr-o certa alegere.Stii tu..se spune ca nu ai de ce sa repeti o greseala de doua ori,pentru ca daca o faci a doua oara,deja se numeste alegere.
Nu stiu cum as numi-o dar stiu sigur ca am procedat la fel.Am alunecat pe un teren strain,m-am lasat purtata de bratele unui om pe care l-am vazut asa cum am vrut eu sa-l vad si nicidecum asa cum era defapt,am trait ceva ce DOAR mi-am imaginat ca traiesc si nu mi-a iesit.Am schimbat terenul dar am pastrat regulile iar asta..m-a costat!
Acum,nu am ce sa-mi reprosez dar simt o nedreptate.Simt cum fiecare vine si isi ia doar ceea ce are nevoie de la mine si usor usor se retrage,fara vreun fel de retinere sau fara vreun motiv.
In umbra lor raman amintiri,mai multe sau mai putine,dar cu siguranta pline de momente frumoase si ..unice.

Daca ar fi s-o iau de la inceput,as face din nou"imprudenta"de a te cunoaste!

Un nou inceput nu-mi mai surade,caci teama acumulata in urme de esec imi sta pe buzele prinse in acel ultim sarut.