joi, 12 septembrie 2013

Prea mult dintr-o data.

Temeri de necontrolat,vorbe spuse la repezeala si o ocazie pierduta.In urma doi oameni pe drumul lor,drum care nu a stiut fi directionat in acelasi sens.O decizie de moment a anulat o incercare relativa care putea deveni concreta.
Nu cerem timp atunci cand avem nevoie iar ulterior ajungem sa regretam sau nu.Preferam sa fugim de responsabilitate atunci cand situatia ne-o cere,in loc sa clarificam ceea ce singuri am declansat.Dam vina pe trecut si judecam prezentul pe seama lui,fara vreo clipa in care sa ne gandim daca merita.
Ajungem prizonierii propriilor noastre decizii,apoi prizonierii propriului nostru orgoliu fara a ne da sansa de a ne fi bine.Daca nici pentru noi nu suntem in stare sa alegem,cum am putea decide in locul altora?
Ne repezim si cerem totul mult prea repede,ne angajam in promisiuni carora nu le putem face fata si investim sentimente al caror frau suntem constienti ca e greu de oprit,odata dclansat.
Iar apoi,dintr-o greseala in alta ajungem sclavi ai unor stari ce situatiile ni le impun,fara a fi intr-u totul de acord.Oare cand vom putea schimba asta?
Oare cum am deveni noi,dominati de sinceritate si devotament,de dorinta de a lupta pentru ceea ce ne dorim si umbriti de gandul de a ne lasa ghidati de ceea ce cred altii sau orgoliul din noi?
As vrea sa ma trezesc intr-o zi ca aceea si atunci multi mi-ar intelege rostul ce l-am avut si pana atunci in viata lor,doar ca...intr-un context nefavorabil mie.

Semnat,
Inima.