sâmbătă, 29 iunie 2013

Doar o stea!

"Intr-un an am fost orbit de-o stea..."

Din umbra unui cer innorat ce parea sa nu transmita nimic,aparea palpaind o lumina slaba pe care atunci,doar eu am putut-o vedea.In timp,lumina ce-am crezut-o a fi atunci,s-a transformat intr-o stea,sub iubirea ce a nascut numai si numai pentru ea.Zi cu zi,luna cu luna si in final an cu an,a continuat sa-mi luminizeze conturul interior,cum nimic altceva nu a reusit pana atunci.
Am crezut continuu in ea,poate chiar si atunci cand toti se opuneau a o crede,am iubit-o la fel de mult cand ceilalti vroiau sa mi-o ia,cum am facut-o si cand parea ca nimeni nu o doreste.Uneori poate mi-am asumat-o la un nivel la care nu o aveam,dar implicarea si iubirea mi-o luau inaintea ratiunii sau realitatii de care trebuia sa ascult.
Am vrut sa o vad mereu doar stralucind cum mereu am vrut sa o vad doar la inaltime.Nimeni si nimic nu s-a putut impotrivi locului ei,de a fi langa mine un timp indelungat.
De cate ori parea ca o pierd,gaseam mereu un mijloc de a o face din nou sa lumineze din propria-mi lumina ce,pentru ea,nu s-a stins niciodata.In felul acesta cerul nostru imaginar renastea,lumina din ce in ce mai puternic si prindea puterea de a ne fi martor amandurora.
Se spune ca stelele sunt cazatoare;auzisem cum ca si a mea ar fi,dar n-am vrut niciodata sa fiu martora la caderea ei din locul ce l-am protejat atata timp.
Drept urmare,in incercarea de a-si urma rostul alunecand descendent si pierzandu-si din stralucire,am prins-o in palma mea.Am inchis ochii si am simtit ceva gadilandu-ma in palma.Mi-a fost teama sa-i deschid si sa vad daca imi reusise.Totusi,cand m-am uitat,palpaia absent,gata sa se stinga.Atunci,i-am vorbit.I-am povestit cum a inceput totul,cum am fost intr-un an orbita brusc si mai presus de toate, cum intr-un altul am invatat sa zbor;si nu a fost un oarecare zbor;a fost zborul cel mai inalt,care m-a propulsat dincolo de barierele realitatii,ale neputintei sau ale nebuniei,pentru ca atunci,am inteles ca pentru prima oara iubesc.
Nu stiu ce a urmat apoi,nu stiu ce si daca mi-a raspuns ceva,dar tot ceea ce stiu este ca s-a oprit din palpait;eu am inchis pumnul,mi-am pus o dorinta si am suflat usor deasupra ei,lasand-o sa plece.
Chiar daca nu stiu exact directia precisa in care a luat-o,decizia ei sau adevarul despre acea ultima sclipire,stiu ca mereu va ramane acolo,la locul nostru,mereu acolo pentru mine,mereu intacta in fata primei si ultimei noastre dorinte.
Si mai stiu ca,odata ce mi-a stat in palma,m-a marcat,m-a facut sa inteleg ca dintr-o luminita absenta se poate naste o adevarata raza de lumina, dintr-o iubire indoilenica o iubire adevarata,cum dintr-un "tot" aparent desprins ,se poate naste din nou UN INTREG!

"Sentimente, sentimente
Care sunt, şi care-au fost cîndva
Sentimente, sentimente
Într-o lume însemnînd ceva!"