duminică, 12 mai 2013

"Scriu pentru ca să nu fiu nevoit să vorbesc."

Amurg tarziu,etajul 4,Bucuresti.Avionul ce tocmai deseneaza urme palide de roz aprins intr-un portocaliu absent,ma face sa ma intreb desupra carui oras/tara avea sa fie?Aceleasi intrebari bizare rasuna dintr-un interior bizar si aceleasi raspunsuri tarzii par sa nu apara
.As vrea sa inteleg distanta,sa pot numara pasii ce i-as avea de parcurs catre tine,acompaniati fiecare dintre ei de un strop de dor ce ti-l voi purta mereu si mereu.As vrea sa pot sti de cate respiratii as avea nevoie pana sa le simt pe ale tale,de cate strazi suntem despartiti si cat as avea de alergat pana la granita ce ne-ar putea uni din nou?
Cu buzele amortite de la ultimul nostru sarut,cu parul ravasit de ultima ta atingere si cu trupul inca vibrand ma ghemuiesc intr-o urma absenta de nostalgie.
Cu amprente din mine si urme ale parfumului meu,ai ramas acolo,unde te-am lasat si acum cateva luni.
Am plecat cu aceleasi ganduri,cu aceleasi lucruri frumoase si cu alte amintiri ce le-am adaugat"noua".
As vrea sa strapung granita albastrului cu galbenul ce se imbina la orizont si sa pot intelege distanta ca pe un motiv sa imi lipsesti mai mult.
Iar tu,in spatele ei,sa-mi intelegi mie framantarile si sa le poti defini intr-o trecatoare briza de vara ce va sta intre noi catva timp.Iar cand va fi sa te revad din nou,ele sa dispara ca si pan-acum,iar noi sa stim ca s-a intamplat totul cum trebuia.
Freamatul noptilor tarzii si glasul obisnuit de cunoscut murmura si-acum la geamul intre-deschis ce-mi trimite o urma din tine cu fiecare adiere.
Un monitor impenetrabil si un ecran de mobil,te pot face sa simti ce vreau sa spun,cu restrictia de a nu putea face nimic.
Degetele ce ti-au stat in palma,in timp ce buzele-ti explorau fiecare geana in parte,rescriu acum scenariul zilelor alora,in timp ce ochii licaresc intr-acelasi caprui imbibat de capruiul ochilor tai.

P.S:"Miplcsi!DA!"