joi, 30 mai 2013

Prea simplu de inteles!

"Impreuna cu ea,mi-a stat inima in loc de 1000 de ori."

Care ea?Omul langa care te trezeai fericit in dimineti absurde de vara,modelata perfect in bratele tale..Cea care iti spunea"buna dimineata"cu un sarut profund de personalizat,cu un zambet subtil si cea care te strangea in brate de dragul unei alte nopti scurse unul in bratele celuilalt.
Iti auzea alarma telefonului,pentru ca obisnuiai sa te trezesti primul.Abstractie faceau zilele in care ramaneai in pat sa o privesti cum doarme si doar tu sa stii ce iti imaginai defapt.
O vedeai insa de multe ori privind in gol,fara sa te intrebi daca intelegi cu adevarat ceea ce simtea.
Ai vazut-o plecand si ai lasat-o.Ai simtit-o venind si te-ai opus.Ai simtit-o plecata si poate uneori ai vrut-o inapoi.
Reactionam ghidati de instincte orbite de orgoliu si vehementa fortata,negand cu desavarsire o posibila parere de rau mai tarziu.
Ne trezim striviti de timp intre doua ziduri diametral opuse,cu ceea ce ne dorim exact la mijlocul lor.Ne vedem incapabili sa alegem si ramanem suspendati de intrebarea"ce-ar fi fost daca...".
Gasim raspunsuri la multe din intrebarile de alta data,dar in urma lor nici o concluzie.Privim cu incertitudine prezentul,care nu ne-ajuta in vreun fel,spre a stii ce avem de facut acum.
Cum candva am refuzat sa ascultam ecoul trecutului,acum parca prezentul ne da o lectie.Lectia de a trai tot ce trebuie trait,la timp.
Gasim usor scuze de a nu ne angaja in obligatii deja cunoscute,dar in ochii altora sunt insuficiente.Spunem ca ne dorim,dar nu facem nimic in privinta asta.Dorinta adevarata implica sacrificii si dovezi practice,asemeni celor ce altii le-au stiut demonstra.
Asteptam cum am facut-o si pana acum,dar nimic nu pare sa se intample.Si-atunci?Ne-ntoarcem brusc,uitand tot ce am spus,la vechi si simple resemnari de moment,in alta parte,cu alti oameni,care au fost refugiu si in alte dati.Si suntem constienti ca totul se incheie spre dimineata,amestec de mahmureala si placeri de scurt timp.I-am obisnuit pe oameni aceia de care iti spuneam mai sus pana si cu lucrul pe care,candva,nu-l puteau accepta.Uite ca,pana si asta au ajuns sa accepte.Ideea ca noi suntem cand si cand a altora;in bratele lor,pe buzele lor...Nu mai reactioneaza nicicum;sa insemne ceva asta?Nu mai au taria de a-si imagina nimic,nu mai au dorinta de a se intreba de ce,nu mai vor sa stie cand cu cine si unde;ce-a fost de inteles,au inteles.
Cat despre acei"restu"care te au in astfel de momente,crede-ma pe cuvant ca nu valoreaza nimic sau nu schimba cu nimic demnitatea mea.Ei au ramas inlocuind ce-a fost si momentan,nu poate fi sters.Locul lor nu este de condamnat,ci al tau,printre cei care pana la urma,nu au sa-ti transmita nimic din ceea ce tu iti doresti.
Dar pentru asta,cu siguranta platim!Si cand spun platim ma refer ca nu avem de ce dupa toate acestea,sa avem asteptari;gandesc ca fiecare dintre noi simtim tot ce avem nevoie pentru a trage niste concluzii.
Privesc acelasi joc interminabil,doar ca din exterior.

Promisiuni si pareri de rau par sa-mi treaca din nou pe la ureche,iar in urma lor raman doar vorbe spuse intr-o seara de melancolie.