joi, 30 mai 2013

Prea simplu de inteles!

"Impreuna cu ea,mi-a stat inima in loc de 1000 de ori."

Care ea?Omul langa care te trezeai fericit in dimineti absurde de vara,modelata perfect in bratele tale..Cea care iti spunea"buna dimineata"cu un sarut profund de personalizat,cu un zambet subtil si cea care te strangea in brate de dragul unei alte nopti scurse unul in bratele celuilalt.
Iti auzea alarma telefonului,pentru ca obisnuiai sa te trezesti primul.Abstractie faceau zilele in care ramaneai in pat sa o privesti cum doarme si doar tu sa stii ce iti imaginai defapt.
O vedeai insa de multe ori privind in gol,fara sa te intrebi daca intelegi cu adevarat ceea ce simtea.
Ai vazut-o plecand si ai lasat-o.Ai simtit-o venind si te-ai opus.Ai simtit-o plecata si poate uneori ai vrut-o inapoi.
Reactionam ghidati de instincte orbite de orgoliu si vehementa fortata,negand cu desavarsire o posibila parere de rau mai tarziu.
Ne trezim striviti de timp intre doua ziduri diametral opuse,cu ceea ce ne dorim exact la mijlocul lor.Ne vedem incapabili sa alegem si ramanem suspendati de intrebarea"ce-ar fi fost daca...".
Gasim raspunsuri la multe din intrebarile de alta data,dar in urma lor nici o concluzie.Privim cu incertitudine prezentul,care nu ne-ajuta in vreun fel,spre a stii ce avem de facut acum.
Cum candva am refuzat sa ascultam ecoul trecutului,acum parca prezentul ne da o lectie.Lectia de a trai tot ce trebuie trait,la timp.
Gasim usor scuze de a nu ne angaja in obligatii deja cunoscute,dar in ochii altora sunt insuficiente.Spunem ca ne dorim,dar nu facem nimic in privinta asta.Dorinta adevarata implica sacrificii si dovezi practice,asemeni celor ce altii le-au stiut demonstra.
Asteptam cum am facut-o si pana acum,dar nimic nu pare sa se intample.Si-atunci?Ne-ntoarcem brusc,uitand tot ce am spus,la vechi si simple resemnari de moment,in alta parte,cu alti oameni,care au fost refugiu si in alte dati.Si suntem constienti ca totul se incheie spre dimineata,amestec de mahmureala si placeri de scurt timp.I-am obisnuit pe oameni aceia de care iti spuneam mai sus pana si cu lucrul pe care,candva,nu-l puteau accepta.Uite ca,pana si asta au ajuns sa accepte.Ideea ca noi suntem cand si cand a altora;in bratele lor,pe buzele lor...Nu mai reactioneaza nicicum;sa insemne ceva asta?Nu mai au taria de a-si imagina nimic,nu mai au dorinta de a se intreba de ce,nu mai vor sa stie cand cu cine si unde;ce-a fost de inteles,au inteles.
Cat despre acei"restu"care te au in astfel de momente,crede-ma pe cuvant ca nu valoreaza nimic sau nu schimba cu nimic demnitatea mea.Ei au ramas inlocuind ce-a fost si momentan,nu poate fi sters.Locul lor nu este de condamnat,ci al tau,printre cei care pana la urma,nu au sa-ti transmita nimic din ceea ce tu iti doresti.
Dar pentru asta,cu siguranta platim!Si cand spun platim ma refer ca nu avem de ce dupa toate acestea,sa avem asteptari;gandesc ca fiecare dintre noi simtim tot ce avem nevoie pentru a trage niste concluzii.
Privesc acelasi joc interminabil,doar ca din exterior.

Promisiuni si pareri de rau par sa-mi treaca din nou pe la ureche,iar in urma lor raman doar vorbe spuse intr-o seara de melancolie.

:)

"Impreuna cu ea mi-a stat inima in loc de 1000 de ori..."

Si ti-ar mai fi putut sta...e acolo,dar nu sti tu unde sa o cauti.E tot ea,doar ca nu sti sa o descoperi.Se lasa si acum alintata,dar nu mai sti tu cum sa faci asta.
Nu-i mai promite nimic,doar surprinde-o si iti promit ca va fi indeajuns.Nu-i spune nimic concret,doar arata-i si vei intelege ca tot ceea ce ti-a spus e adevarat.
Apropie-te cu rabdare si incearca sa-i intelegi micile nelamuriri si asa iti vei domoli si tu starea confuza ce o simti.
Daca vei reusi sa ajungi din nou sa i te joci in par si sa-i simti parfumul de aproape,vei intelege ca pana si buzele i-au ramas intacte ultimului vostru sarut.O vei simti trecandu-ti din nou mana prin par si strangandu-te in brate tare cum parca doar ea stia sa o faca.
Daca vei reusi sa simti din nou fluturasi in stomac,va fi complicat,pentru ca atunci temerile tale se vor adeveri din nou si din nou.Vei intelege ca un simplu impuls de moment a fost defapt un tumultos dor,iar ca sentimentele nu ti-au fost puse niciodata la indoiala.
Daca ii vei simti mana din nou in mana ta,vei realiza ca inca va mai leaga ceva.Daca inca o poza va mai surprinde impreuna,incompletul isi va spune iarasi cuvantul.
Daca vei reusi sa ajungi din nou fata in fata cu ea,doar voi doi,si ii vei putea observa sclipirea aceea pura,sa intelegi ca nu e intamplatoare.
Iar daca vei simti ce tu insuti stii ca trebuie sa simti,reusind din nou sa o saruti,n-o mai lasa sa plece!


duminică, 12 mai 2013

"Scriu pentru ca să nu fiu nevoit să vorbesc."

Amurg tarziu,etajul 4,Bucuresti.Avionul ce tocmai deseneaza urme palide de roz aprins intr-un portocaliu absent,ma face sa ma intreb desupra carui oras/tara avea sa fie?Aceleasi intrebari bizare rasuna dintr-un interior bizar si aceleasi raspunsuri tarzii par sa nu apara
.As vrea sa inteleg distanta,sa pot numara pasii ce i-as avea de parcurs catre tine,acompaniati fiecare dintre ei de un strop de dor ce ti-l voi purta mereu si mereu.As vrea sa pot sti de cate respiratii as avea nevoie pana sa le simt pe ale tale,de cate strazi suntem despartiti si cat as avea de alergat pana la granita ce ne-ar putea uni din nou?
Cu buzele amortite de la ultimul nostru sarut,cu parul ravasit de ultima ta atingere si cu trupul inca vibrand ma ghemuiesc intr-o urma absenta de nostalgie.
Cu amprente din mine si urme ale parfumului meu,ai ramas acolo,unde te-am lasat si acum cateva luni.
Am plecat cu aceleasi ganduri,cu aceleasi lucruri frumoase si cu alte amintiri ce le-am adaugat"noua".
As vrea sa strapung granita albastrului cu galbenul ce se imbina la orizont si sa pot intelege distanta ca pe un motiv sa imi lipsesti mai mult.
Iar tu,in spatele ei,sa-mi intelegi mie framantarile si sa le poti defini intr-o trecatoare briza de vara ce va sta intre noi catva timp.Iar cand va fi sa te revad din nou,ele sa dispara ca si pan-acum,iar noi sa stim ca s-a intamplat totul cum trebuia.
Freamatul noptilor tarzii si glasul obisnuit de cunoscut murmura si-acum la geamul intre-deschis ce-mi trimite o urma din tine cu fiecare adiere.
Un monitor impenetrabil si un ecran de mobil,te pot face sa simti ce vreau sa spun,cu restrictia de a nu putea face nimic.
Degetele ce ti-au stat in palma,in timp ce buzele-ti explorau fiecare geana in parte,rescriu acum scenariul zilelor alora,in timp ce ochii licaresc intr-acelasi caprui imbibat de capruiul ochilor tai.

P.S:"Miplcsi!DA!"