duminică, 31 martie 2013

Oare?!

"Un maine"prea tarziu si "un astazi"prea devreme";asa obisnuiai in ultima vreme sa crezi.Ai incercat vreodata sa inversezi fraza:"Un maine"prea devreme,"un astazi"prea tarziu?!Prea tarziu pentru ce?
Prea tarziu pentru tot ceea ce ai vrut si nu ai avut curaj sa faci,pentru tot ceea ce ai simtit si nu ai indraznit sa arati,pentru tot ceea ce ai regretat si nu ai fost in stare sa spui,pentru tot ceea ce ai gresit si niciodata nu ai avut tupeul sa iti ceri iertare.
Traim domintati ce ceea ce cred altii,traim asaltati de parerile celor din jur si ne trezim captivii unui timp ce nu-l mai putem intoarce.
De cate ori nu ai fost in impas,confruntandu-ti ratiunea cu sufletul ,iar cand cel din urma se pregatea sa invinga, altii au decis in locul tau?Spune-mi,cati din toti oamenii aceia te-au si urmat pana la capat pe drumul tau?Cati au incercat sa inteleaga lucrurile de care ai nevoie si cati au stat sa vada tot ceea ce tu,defapt,simteai ca sa poata decide in locul tau?
Lasam timpul sa ne fuga printre degete si concluzionam ca nu am avut de ales.Gresit!Suntem martorii a tot ceea ce ni se intampla si de cele mai multe ori suntem primii invitati sa decidem,dar renuntam.
Cand"tarziul"isi pune amprenta pe ce realizam ca nu am facut,oftam profund,sperand la o posibilia schimbare.
Ecoul micilor erori ce le-am trait ne judeca astazi si ne fac pesimisti;acum,obisnuim prost,sa vedem intr-un inceput sfarsitul,orice clipa de bucurie sub apasarea gandului ca fiecare gest pe care il facem,ne duce spre final.
Oare de cate sanse avem nevoie sa luam o decizie buna pentru prima data?
Oare de cate lectii depindem pana sa intelegem ca lucrurile care ni se intampla nu sunt intamplatoare?