duminică, 31 martie 2013

Nu!

Nu sunt omul perfect,pe care uneori involuntar sau nu il cauti.Am zeci de defecte,dar toate impregante in sunetul  vocii mele si in mireasma parfumului ce te obsedeaza.
Nu sunt manechinul ce il privesti zi de zi in revista,dar cu toate astea,candva,ti-am placut.Nu am anii aceia inaintati pe care tu obisnuiesti sa-i reflectezi in experienta,dar totusi cred ca am cate ceva de spus.Nu sunt femeia care niciodata nu are nimic de spus,dar incerc totusi s-o fac in felul meu.
Nu ma pot considera lipsita de gelozie,dar prin asta iti demonstrez ca imi pasa.Nu am in fiecare zi ceva nou de oferit,dar mai presus de asta incerc cu fiecare zi sa ma arat in fata ta,asa cum sunt eu,si-atat.
Nu am in fiecare dimineata tenul perfect,sau parul dominat de aceeasi stralucire cu care te obisnuiam,dar am si zile mai proaste.
Nu sunt mereu atenta cu tine cum ar trebui,dar asta nu inseamna ca nu-mi dau seama.Nu sunt prietena perfecta,dar asta nu ma face sa incerc sa fac sa fie mai bine.Nu sunt la fel de puternica cum ai vrea in unele momente,pentru ca lacrimile mi-o iau inainte ca eu sa mai am ceva de spus,dar cred ca sensibilitatea este lege a feminitatii.
Nu intarzii sa spun ce ma deranjeaza si poate unoeri iti pare ca gresesc,dar asa sunt eu.
Sunt si nu sunt.
Cu toate lipsurile sau imperfectiunile ce pare ca le am,sa stii ca am o calitate suprema in ochii mei si a celor ce vor cu adevarat sa o observe.
Stiu sa TE IUBESC;si te iubesc cu tot cu defecte,cu sau fara patratele,cu un an in plus sau in minus,cu orice ai de zis,cu gramele tale de gelozie,cu orice ipostaza ai afisa in zilele tale mai putin bune,cu toate neatentile tale,cu toate slabiciunile.Pentru ca mai presus de toate esti tu,si cum te-am acceptat de la inceput asa,mi-am asumat ca-mi vei placea si cand timpul imi va pune in fata trasaturile tale ascunse.Atunci cand am aflat,ce-ar fi trebuit sa fac?Pentru ca viata nu ne ofera perfectul,am invatat sa mi-l creez pe cat cu putinta din lucruri imperfecte.