duminică, 31 martie 2013

Nu!

Nu sunt omul perfect,pe care uneori involuntar sau nu il cauti.Am zeci de defecte,dar toate impregante in sunetul  vocii mele si in mireasma parfumului ce te obsedeaza.
Nu sunt manechinul ce il privesti zi de zi in revista,dar cu toate astea,candva,ti-am placut.Nu am anii aceia inaintati pe care tu obisnuiesti sa-i reflectezi in experienta,dar totusi cred ca am cate ceva de spus.Nu sunt femeia care niciodata nu are nimic de spus,dar incerc totusi s-o fac in felul meu.
Nu ma pot considera lipsita de gelozie,dar prin asta iti demonstrez ca imi pasa.Nu am in fiecare zi ceva nou de oferit,dar mai presus de asta incerc cu fiecare zi sa ma arat in fata ta,asa cum sunt eu,si-atat.
Nu am in fiecare dimineata tenul perfect,sau parul dominat de aceeasi stralucire cu care te obisnuiam,dar am si zile mai proaste.
Nu sunt mereu atenta cu tine cum ar trebui,dar asta nu inseamna ca nu-mi dau seama.Nu sunt prietena perfecta,dar asta nu ma face sa incerc sa fac sa fie mai bine.Nu sunt la fel de puternica cum ai vrea in unele momente,pentru ca lacrimile mi-o iau inainte ca eu sa mai am ceva de spus,dar cred ca sensibilitatea este lege a feminitatii.
Nu intarzii sa spun ce ma deranjeaza si poate unoeri iti pare ca gresesc,dar asa sunt eu.
Sunt si nu sunt.
Cu toate lipsurile sau imperfectiunile ce pare ca le am,sa stii ca am o calitate suprema in ochii mei si a celor ce vor cu adevarat sa o observe.
Stiu sa TE IUBESC;si te iubesc cu tot cu defecte,cu sau fara patratele,cu un an in plus sau in minus,cu orice ai de zis,cu gramele tale de gelozie,cu orice ipostaza ai afisa in zilele tale mai putin bune,cu toate neatentile tale,cu toate slabiciunile.Pentru ca mai presus de toate esti tu,si cum te-am acceptat de la inceput asa,mi-am asumat ca-mi vei placea si cand timpul imi va pune in fata trasaturile tale ascunse.Atunci cand am aflat,ce-ar fi trebuit sa fac?Pentru ca viata nu ne ofera perfectul,am invatat sa mi-l creez pe cat cu putinta din lucruri imperfecte.

Oare?!

"Un maine"prea tarziu si "un astazi"prea devreme";asa obisnuiai in ultima vreme sa crezi.Ai incercat vreodata sa inversezi fraza:"Un maine"prea devreme,"un astazi"prea tarziu?!Prea tarziu pentru ce?
Prea tarziu pentru tot ceea ce ai vrut si nu ai avut curaj sa faci,pentru tot ceea ce ai simtit si nu ai indraznit sa arati,pentru tot ceea ce ai regretat si nu ai fost in stare sa spui,pentru tot ceea ce ai gresit si niciodata nu ai avut tupeul sa iti ceri iertare.
Traim domintati ce ceea ce cred altii,traim asaltati de parerile celor din jur si ne trezim captivii unui timp ce nu-l mai putem intoarce.
De cate ori nu ai fost in impas,confruntandu-ti ratiunea cu sufletul ,iar cand cel din urma se pregatea sa invinga, altii au decis in locul tau?Spune-mi,cati din toti oamenii aceia te-au si urmat pana la capat pe drumul tau?Cati au incercat sa inteleaga lucrurile de care ai nevoie si cati au stat sa vada tot ceea ce tu,defapt,simteai ca sa poata decide in locul tau?
Lasam timpul sa ne fuga printre degete si concluzionam ca nu am avut de ales.Gresit!Suntem martorii a tot ceea ce ni se intampla si de cele mai multe ori suntem primii invitati sa decidem,dar renuntam.
Cand"tarziul"isi pune amprenta pe ce realizam ca nu am facut,oftam profund,sperand la o posibilia schimbare.
Ecoul micilor erori ce le-am trait ne judeca astazi si ne fac pesimisti;acum,obisnuim prost,sa vedem intr-un inceput sfarsitul,orice clipa de bucurie sub apasarea gandului ca fiecare gest pe care il facem,ne duce spre final.
Oare de cate sanse avem nevoie sa luam o decizie buna pentru prima data?
Oare de cate lectii depindem pana sa intelegem ca lucrurile care ni se intampla nu sunt intamplatoare?

joi, 21 martie 2013

Abstract!

Umbrele unor clipe atarnate parca in etern devin supuse prezentului.Privesti in oglinzile impregnate in inimile oamenilor ce-au trecut prin viata ta si te sperii de ceea ce vezi.Goana timpului hain,lasa un praf inecacios in urma,iar tu  incerci zadarnic sa inghiti pulberea ce sigur te va face sclavul ei.
Intr-un timp in care tu-ti colorezi trecutul,doua umbre ale unei mari iubiri ascunse,isi traiesc cele cateva ultimele momente din prezent,intr-un alb-negru greu de identificat.Sub nuante de gri palid ale unor umbre ce parca se sting,defapt abia incepe sa renasca o poveste din ruine.
Suntele banale de"normal"iti aglomereaza paradisul acela perfect,pe care tu incerci sa ti-l creezi intr-un timp limitat.O goana continua dupa fericire se naste din lucruri marunte,in ochii-ti ramasi captivi serii aceleia la inaltime.Bolta catifelata impletea licurici de tot felul in imensitatea-i ce ascundea intelesuri profunde.Constelatiile ti-erau ghid in lumea aceea misterioasa pe care nu ezitai nicicand s-o intelegi.
Un vant puternic ti-a izbit obrajii,in clipa ce-o credeai a fi moment perfect de readuceri aminte.
Cuvinte soptite la ureche si fiori arzand in briza unei nopti de vara,adie acum ca-ntr-o scoica,provocand un cutremur in tot corpul tau invadat de sentimente profunde.
Puls crescand intr-o iubire diforma,cu aglomerari de"ea" si de"tine",apar transparent cand tu nu sti sa le dai vlaga.Urme de pasi,sub nisipul fierbinte,sarut inghetat de buze sarate si linistea digului lung ca o poveste raman a fi eterne placeri nevinovate in orice moment.Tacut si absent,intr-o seara inca de primavara,te regasesti pe banalul balcon al primului etaj.Tigara-ti in mana dreapta,nelipsitu-ti tricou lung si alb si aburii canii cu ceai din mana stanga,ce-ti imbraca picioarele goale intr-o sumara si nelipsita placere.
Faruri si nelipsite ecouri de Bucuresti,iti disturba linistea asurzitoare,dar ramai prins in captivitatea momentului.
Fiori calzi ai vantului ce-ti adie tricoul,te fac tot mai mult sa te vrei inapoi.In dreapta,locul e tot liber si dintr-o nestiuta obisnuinta sau necesitate,vrei sa umpli un loc ,ce pur si simplu nu destinat oricui.
Ramai cu ochii fixati spre nicaieri,intr-un orizont nelimitat tie si tuturor dorintelor ce ard inauntrul tau.
Luna isi arunca palid razele perfect drepte in balconul tau,asteptand din partea ta un semn.Zadarnic!
In ochii unor cuvinte ce-au secat,la insistente nemarginite,pare de neinteles tot ceea ce azi se vrea ca inainte.
Nu incerca sa lamuresti ceva ce nu mai este,in insistenta veghe a unei minti rationale si nu in cea a unei inimi pline de iubire.
Valuri s-au tot izbit de tarm,asteptand cu fiecare izbire un raspuns,dar si cand iarna a venit marea a decis sa inghete!Oamenii de ieri in costume de baie,au devenit oamenii de astazi incalziti de geci groase.
Incercarea aceea frageda de a se intalnit ziua cu noaptea si esecul continuu creat de cutitul ce strapungea granita dintre rasarit si apus,reprezinta exact ceea ce tu acum incerci sa impui.
Daca zilele au reusit sa inghete anii printr-o simpla intamplare,cum iti imaginezi ca lunile n-au putea-o face la fel astfel incat visul tau sa poata fi spulberat din momentul in care ti l-ai imaginat,intr-un tarziu,cand realitatea ta nu a mai coincis cu a mea?

joi, 7 martie 2013

Involuntar!

Cand timpul isi va pune-amprenta,
Intr-un final pe caracterul tau
Va fi tarziu iti spun de-acuma
Dar de folos,o spun tot eu.

Cand toate-n minte se vor derula,
Ai sa incepi sa reconstitui filmu
Ce-ti parea strain candva,
Cu toata subtitrarea sa.

Se vor intoarce toate cum n-ai crede
Cum n-ai putut nicicand spera,
Iar toate vorbele-mi rostite,
In capul tau vor rasuna.

Va fi zadarnic sa incerci ceva,
In multitudinea de amintiri date uitarii,
Cand buzele iti vor rosti ceva
De filmul sacadat al intamplarii.

Vei realiza povara amagirii.
Iertare nu ti se va da
Decat chiar in masur-aceea
Pe care niciodata n-ai putut-o da.

Regretul unor vorbe grele
Ce n-au lipsit din gura ta,
Vor fi raspunsu-acela sincer
Neasteptat din partea mea.

Sa cauti sfaturi de la prieteni,
Aceia care tu-i credeai
Cu siguranta oameni de nadejde
Cand incercam sa-ti spun ceva.

Voi fi profund dezamagita
Sa stiu ca n-am cum te-ajuta.
Si vei simti cu siguranta,
Tot ce-am simtit si eu candva.

Cand linga mine alta inima va bate,
Probabil vei afla.
Si n-am decat o rugaminte,
"Imagineaza-ti ca erai ca el,candva.."

Cand poeziile-ti vor rasuna in minte,
Recisteste-le si,nu ofta
Mesajul lor atat de sincer
Cu siguranta va conta.

Sa nu uiti un singur lucru,
Candva cu siguranta m-ai ranit,
Iar vorbele acelea ale tale,
Chiar si sa vreau n-o sa le pot uita.

Te-asigur si ca vei ramane,
Etern in amintirea mea
Cu toate lucrurile tale bune
Si mai presus "iubirea mea".

Indelungate amintiri frumoase
Chiar si pe chipul meu vor aparea
In zilele acelea care
Nu banuiam sa fie-asa.

N-am sa ezit sa recunosc vreodata
Tot ce am spus candva,
Pentru ca vremurile-acelea
Nicicand nu se vor schimba.

Te voi pastra cu grija-n locu-acela
Pe care multi nu l-au aflat,
Pentru c-ai fost si vei ramane
Un pic din tot ce-am insemnat.

Sa nu fi trist nicicand,pentru nimic
Dar daca asta se va intampla,
Intoarce-ti capu catre mine
Voi fi aici si te voi astepta.

Sa ma pastrezi si tu cum mi-ai promis
Intr-un loc stiut numai de tine,
Si sa-mi vorbesti cand iti va fi mai greu
Promit s-ascult,cum n-o va face nimeni.



Prin ochii lui.

In graba de a-mi demonstra mie "NIMIC"
Am renuntat la tine.
Continuu caut raspunsul unor intrebari
Pe care nu mi le-am pus niciodata.
O goana inutila dupa atentie,
Mi-a distrus minutul acela
                 in care te mai puteam avea
Si totusi,nu m-am opus.
Ma credeam vrednic in fata unor intamplari
Care nici macar nu se petrecusera.
Imi creasem defapt un film
Caruia i s-a schimbat scenariul.
Am ajuns intr-un final spectator,
Caci rolul,nu era deloc potrivit mie.
Atunci am inteles ca scena vietii
Are nevoie de actori adevarati,nu de figuranti.