marți, 12 februarie 2013

DA sau NU

Sentimentul acela greoi,apasator si greu de recunoscut.Cel mai adesea imbibat in orgoliu,cel care striga in tine,in timp ce tu-l opresti sa izbucneasca cu desavarsire.Spatiul acela nelimitat dar totusi intim,care pare sa-ti apara dinou inaintea sufletului exact cand nu te astepti sau cand nu iti planuiesti.Multitudinea aceea de sentimente amestecate,de trairi intense si priviri scanteinde.Imi place sa-l numesc,DOR.
Mi-am demonstrat ca pot si inca o pot face,dar nimic nu ma opreste sa spun ce gandesc acum.
O margine lipsa in dreapta mea,o scanteie uitata si o poza stinsa pe birou.
In schimb,acelasi chip sculptat printre zecile de amintiri,aceleasi atingeri fine printre cuvintele grele aruncate la repezeala,acelasi gust al buzelor fierbinti,in urma unor sarutari la intamplare.
Aceasi lipsa"de tine"cand si cand,aceeasi dependenta de o stare anume,intr-un moment unic al nostru,aceeasi nostalgie in atmosfera melodiilor noastre.
Dorul acela de o privire anume,de un cuvant care spunea mai mult decat orice,de un telefon dat pe neasteptate,intr-un miez de noapte,de un "noapte buna" chinuit dupa minute in sir de alintari si capricii.
O revedere brusca ar fi de-ajuns si-acum,ca filmul acela s-o ia de la capat.
Promisiuni,promisiuni,promisiuni..da.Am inceput prin a le face si prin a le incheia.Nu de multe ori am gasit finalul adevarat.
Un fir atarnand exista intotdeauna si continua sa o faca;sa-l numesc impuls sau dorinta?