luni, 25 februarie 2013

Un pic din mine!

Simplitate si fragilitate!
Am fost parte din tine,am respirat intr-un acord perfect mult timp si am mers cu fruntea sus,tinandu-te strans de mana.Am cazut.Si nu doar o data.Dar m-am ridicat mereu si te-am prins din urma.
Ultima cazatura insa,a fost probabil si ultima.A durut!M-am ridicat si de data aceea,doar ca nu a fost o oarecare ridicare.A fost aceea care m-a propulsat aici unde sunt acum.Si pentru asta,iti multumesc!
Pe-atunci nu stiam cu ce se mananca viata si probabil nici acum nu stiu in totalitate,dar totusi indeajuns de mult cat sa aleg ce e mai bine!
Am cladit pe umerii anilor ce s-au scurs,experiente frumoase si inevitabile invataminte.Am invatat sa nu depind de persoana din dreapta mea,pentru ca probabil nici ea nu depinde de mine.
Am inteles ca dependenta e un "drog",dar sevrajul din urma ei,se risipeste in timp.
Daca mi-as lua viata de la capat,as face exact aceleasi greseli;si toate din dorinta de a deveni cine sunt si astazi.Am urmat pasii firesti ai dezvoltarii mele si nu consider ca am gresit cu ceva in asta.Am cunoscut si suisul dar si coborasul,am invatat sa gresesc,ca apoi sa-mi repar greseala;am invatat sa iert,ca apoi sa pot fi iertata,am invatat sa iubesc,asa cum credeam eu ca inseamna iubirea pana in acel moment,am fost dezamagita si la randul meu am dezamagit.In urma tumultosului val de clipe trecute,ma simt implinita pana la punctul in care sunt acum.
Mi-am cunoscut ambitiile si punctele slabe,mi-am cunoscut perseverenta si declinul si cred cu fermitate in ceva mai mult.
M-am lasat descoperita cu greu,dar niciodata in totalitate,tocmai din dorinta de a putea continuu sa mai arat o parte din mine.Am fost simpla si complicata,incapatanata si deschisa si am lasat mereu in jurul meu,o portita de iesire in fata oamenilor care am considerat ca o merita.
De multe ori am fost inteleasa gresit,dar am intervenit doar atunci cand am stiut ca am ce dovedi si mai ales cui.
M-am considerat mereu o persoana conservatoare,lucru cu care nu pot spune ca ma laud,pentru ca de multe ori am evitat sa schimb ceva in viata mea,analizand prea mult consecintele.
Nu obisnuiesc sa tresar la primul instinct,ci mereu stau si gandesc lucrurile in profunzime,iar de cele mai multe ori vad ca asa e cel mai bine si nu-mi pare rau.Drept dovada,nu am niciun regret in ceea ce priveste deciziile luate pana in prezent.Indiferent,ca ele au avut un final favorabil mie sau nu,au fost niste decizii bine asumate,facute pe propria-mi raspundere.Sfaturile prietenilor sunt mereu bine venite,dar ultimul raspuns cu siguranta este al meu!
Ambitia de a obtine ceva este unul din punctele mele forte,pentru ca mereu sunt gata sa duc la capat ceva ce mi-am propus prin orice mijloc,indiferent de cat timp imi va lua!Dedic mult timp oamenilor dragi si lucrurilor care imi plac si ma atasez enorm de repede de ceea ce pare ca-mi aduce fericirea.
Unoeri,dau intr-o incertitudine bizara,moment in care mi-e greu sa ma inteleg,dar cred ca si asta tine de felul meu de a fi.Ofer o a doua sansa mereu,punandu-ma in situatia de a avea eu vreodata nevoie de ea.Iau decizii ce pot fi imprevizibile din prisma altora,dar cu siguranta din prisma mea sunt si vor fi mereu bine gandite.
Nu ma impresioneaza orice,dar nu as sti sa spun ce anume.Imi place sa fac surprize marunte,personalizate,aparent insignifiante,dar care stiu ca pot bucura si care ma caracterizeaza in totalitate.
Prefer unicitatea in fiecare lucru ce-l traiesc si sunt de parere ca niciun moment nu se aseamana cu altul.Drept dovada,tin extrem de mult la intamplarile traite cu o persoana si lupt neconenit ca ele sa nu se repete cu o alta,in aceeasi maniera.
Oamenii care m-au impresionat placut si cei care au trecut prin viata mea cu un motiv intemeiat,cu siguranta vor si ramane,indiferent de circumstantele ulterioare.
Sunt perseverenta in decizii si optimista in ceea ce le priveste.
Iubesc marea,rasaritul si apusul si manile tale care ma tin in brate in acele momente,deoarece cu siguranta nu esti un om oarecare.Iubesc briza marii ce concureaza cu manile tale in parul meu si buzele sarate,lipite de ale mele intr-un sarut perfect pe plaja.
Iubesc florile,dar doar cele care vin urmate de un sentiment real si nu de dragul unei iertari sau obligatii.
Iubesc murmurul tau la urechea mea,iubesc sa ne-alintam intr-un stil propriu si iubesc sa vad cum in bratele mele vibrezi si-mi dai de inteles ca nu-ti lipseste nimic.
Apreciez sinceritatea si adevarul,fiind doua lucruri esentiale care odata incalcate,vor fi iremediabile.
Ma pierd in ochii omului ce-mi transmite ceea ce am nevoie,vibrez in bratele omului care ma cunoaste si stie ce-mi doresc,adorm la pieptul celui care ma protejeaza si ma iubeste la fel cum o fac si eu.
As mai avea multe de zis,dar cum am mentionat anterior,imi place ca toate sa vina treptat,la timpul lor,asemeni asteptarilor mele de la viata.
Iti multumesc daca ai reusit sa citesti asta mai mult decat pe o autodescriere si m-as simti "implinita"sa intelegi si esenta a ceea ce am rezumat aici!

vineri, 22 februarie 2013

!

Au fost 2 zile si nimic mai mult.Te-am regasit pe tine la fel de indragostit de mine.Erai exact acolo,unde te-am lasat.Erai la fel de atent cu mine si la fel de pregatit sa-mi arati ca nimic din ce mi-ai spus nu s-a schimbat.
M-am regasit totodata si pe mine,putin altfel decat ma stiai.Tresaream in bratele tale,cum pana atunci nu stiam sa o fac;priveam pierduti amandoi orasul,intr-o noapte friguroasa,la inaltime.Imi sopteai cuvinte frumoase si te ghemuiai in parfumul meu,tinandu-ma tare tare in brate,de teama sa nu ma pierzi din nou.Stiam ca cerem prea mult de la clipa aceea prea scurta,dar totusi ne-am facut curaj sa o traim la intensitatea necesara ramanerii ei in"istoria"noastra.
Gesturile ti-au ramas neschimbate iar nelipsitul trandafir rosu nu a intarziat nici el sa apara.Era perfect!Rosu si parca intact.Era oare in el impregnata sinceritatea si intensitatea trairilor tale?
Ne-am intalnit in acelasi loc,ne-am privit ca prima data si am simtit aceeasi emotie.
De ce mereu ai stiut sa-mi valorifici doar partile bune?De ce mereu ai stiut sa ma apreciezi extrem de mult si nu am vazut?De ce am ramas omul"perfect"pentru tine?
Intamplarea a facut ca de data asta,sa simt la fel.Ai ramas surprins,iar gropitele tale nu au intarziat sa emane un zambet sincer si plin de bucurie.Te-ai jucat in parul meu,cum obisnuiai s-o faci mereu,m-ai alintat stiind ca e ceva nelipsit mie,m-ai tachinat si m-ai suparat intentionat,de dragul cu care urma sa ma impaci.
Ne-am spus in 2 zile cat nu au incaput in luni,iar sinceritatea venita din ambele parti a fost punctul care a amplificat fiecare traire.
Ne-am plimbat pe cele mai intunecate alei,ne-am amuzat din micile divergente pe care obisnuiam sa le traim si mai demult,am trait simplitatea la cote sofisticate.
A fost frumos,scurt,dar cuprinzator.In urma a tot ceea ce s-a intamplat a ramas un rand interminabil de mesaje,iar in urma lor,o intrebare...
Raspunsul a intarziat sa apara,desi amandoi il stiam.Am amanat din teama de a strica fragilitatea a ceea ce recladisem,din teama de un nou inceput.
Promite-mi ca n-o sa uiti nimic si ca mereu iti vei aminti de punctul nostru comun,pe care il vom vedea de oriunde am fi,amandoi.Distanta va fi motiv sa iti lipsesc mai mult,dar "Carul Mic" si "Carul Mare"vor fi mereu in acelasi loc,gata sa-ti transmita in lipsa mea tot ceea ce ai nevoie sa-ti spun.

"Tot ceea ce se intampla,inseamna ca trebuie sa se intample!"

marți, 12 februarie 2013

DA sau NU

Sentimentul acela greoi,apasator si greu de recunoscut.Cel mai adesea imbibat in orgoliu,cel care striga in tine,in timp ce tu-l opresti sa izbucneasca cu desavarsire.Spatiul acela nelimitat dar totusi intim,care pare sa-ti apara dinou inaintea sufletului exact cand nu te astepti sau cand nu iti planuiesti.Multitudinea aceea de sentimente amestecate,de trairi intense si priviri scanteinde.Imi place sa-l numesc,DOR.
Mi-am demonstrat ca pot si inca o pot face,dar nimic nu ma opreste sa spun ce gandesc acum.
O margine lipsa in dreapta mea,o scanteie uitata si o poza stinsa pe birou.
In schimb,acelasi chip sculptat printre zecile de amintiri,aceleasi atingeri fine printre cuvintele grele aruncate la repezeala,acelasi gust al buzelor fierbinti,in urma unor sarutari la intamplare.
Aceasi lipsa"de tine"cand si cand,aceeasi dependenta de o stare anume,intr-un moment unic al nostru,aceeasi nostalgie in atmosfera melodiilor noastre.
Dorul acela de o privire anume,de un cuvant care spunea mai mult decat orice,de un telefon dat pe neasteptate,intr-un miez de noapte,de un "noapte buna" chinuit dupa minute in sir de alintari si capricii.
O revedere brusca ar fi de-ajuns si-acum,ca filmul acela s-o ia de la capat.
Promisiuni,promisiuni,promisiuni..da.Am inceput prin a le face si prin a le incheia.Nu de multe ori am gasit finalul adevarat.
Un fir atarnand exista intotdeauna si continua sa o faca;sa-l numesc impuls sau dorinta?

luni, 4 februarie 2013

Cand...

"Exista o femeie,care imi domina sentimentele doar cand ma atinge;
Cu ea,sunt fericit!"

Toate isi revarsa ecoul cand tocmai credeai ca ai uitat.Si-ti spun eu cand iti dai seama ca nu e asa.
Cand tii pe altcineva in brate si vezi conturul ca nu se muleaza perfect bratelor tale.
Cand saruti alte buze si stii ca nu sunt cele potrivite.
Cand esti luat in brate si totusi mai ai nevoie si de cuvinte.
Cand asculti o melodie si-ti amintesti tot ce inseamna ea.
Cand nu ti se acorda atentia aia cu care tu erai obisnuit ti se pare ciudat.
Cand ti se spune simplu pe nume,iti pare ca lipseste ceva,cand adormi fara sa auzi cuvintele alea doua,sau cand simti nevoia sa fii tu si realizezi ca nu ai cu cine.
Cand altcineva se-apropie de tine si nu stie ce-ti place,cand nu mai poti fi sigur ca oferi cu adevarat ceva special sau cand micile-ti detalii sunt neglijate.
Cand iti raman minute la sfarsit de luna,cand nu mai ai nevoie de o noua cartela,cand nu mai intelegi defapt ce-a fost in capul tau.
Cand nu mai ai pe cine sa suni,cu orice motiv doar sa ii auzi vocea,sau doar s-o tachinezi.
Cand nu mai sti sa te implici sau sa iubesti.
Cand nu te mai cearta nimeni in felul acela sau cand nu mai ai cu cine sa te certi din iubire.
Cand nu mai exista acelasi farmec reascultand vechi filmulete.
Cand albumul din calculatorul tau stagneaza.
Cand ai nevoie de o solutie,si-ti lipseste curajul s-o mai ceri.
Cand simti ca iti este dor si te impiedica ceva sa te afirmi.
Cand lucrurile ce atunci te deranjau astazi iti par diferite.
Cand intalnind pe altcineva,realizezi ca nu umple decat un gol de moment si nici pe acela complet.
Cand te intrebi,atunci cum ai reusit si acum nu mai poti.


 "Cand"!