luni, 3 decembrie 2012

Alb!

Un fulg alb isi face loc in mintea-mi ramasa inca in sfarsitul acela tarziu de toamna.Cade greu pe genele-mi lungi,trezindu-mi amintiri profunde.
Mi-e dor de strazile de un alb imaculat si de linistea aceea ce domina noptile de iarna.Dar mi-e dor si de tine in iarna mea.Fulgi topiti intr-un sarut fierbinte,mana mea in mana ta si pasii nostri perfect sincronizati,ce lasau in spate urme eterne.O cana de ceai,un loc retras,noi doi,cu ale noastre povesti si atmosfera aceea de iarna:perfect!Nasul tau rosu inghesuit in obrajii-mi inghetati,jocurile noastre absurde,piedicile acelea in zapada,pozele noastre, intregeau in fiecare an tabloul perfect al iernii.
E o perioada speciala,in care parca ne petrecem timpul altfel..sau cel putin asa ne place sa credem.Dimineti matinale pe varfuri de munte,cu skiurile in picioare,momentul acela asteptat un an intreg cand simti ca parca e prima data cand se intampla.
Planuri si ganduri de a merge macar odata impreuna sus la cabana,sa-ti dai jos manusile la mijlocul partiei sau in gondola si cu mainile inghetate sa-i cuprinzi fata sarutand-o brusc,fara motiv,sa te uiti in ochii ei si sa simti ca esti un om fericit.
Dupa-amiezi friguroase pe patine,poate nu pentru ca ti-ai fi dorit extrem de mult asta,ci pentru ca ai vrut sa-i faci ei pe plac..Plimbarile acelea in Poiana,duminica dimineata inconjurati de o imensitate de alb,care transmit un sentiment unic.Mesaje dragute de Craciun,seri la colindat si revelioane impreuna,urari sincere si care par sa bata tot unul catre celalalt.Imbratisari in miez de noapte,final de lista al realizarilor si dorinte marete pentru noul an.
Nu stiu sa descriu in cuvinte sentimentele acelea,e imposibil.Daca n-ai simtit macar o data fiorul acela ce ti-a invadat tot trupul cand tineai in brate persoana pe care o iubesti la trecerea dintre ani,daca nu ai stat cu ai tai la masa ascultand colinde in seara de Craciun,daca nu ai impodobit bradul,daca nu ai desfacut cadoruile in familie,bucurandu-va de lucruri marunte,daca nu ai fost in miez de noapte la colindat cu toti prietenii tai si daca nu ai degustat macar 3 tipuri de vin pe la profesori si prieteni,parca existenta ta a fost incompleta.Aici gaseai totalitata sentimentelor de care iti vorbeam.
Gandesc acum usor melancolica privind distanta care ma desparte de a fi in locul unde incepe sa ninga cam printre primele dati,locul acela al meu si geamul la care priveam fascinata prima zapada,dar realizez ca mai e putin si toate dorintele mele vor deveni realitate.
Mi-aduc aminte multe momente ce m-au legat de iernile trecute si odata cu ele si de tine.
Vreau sa-mi creez iarna aceea stii tu?cu putin din fiecare..putinul meu,putinul tau,ca apoi sa poata lua nastere un intreg.Nu voi forta nimic din ce nu trebuie sa se intample.Voi stii doar ca nu voi lua nimic ca pe o simpla intamplare,voi profita la maxim de fiecare moment ce-l voi primi si-mi va surade in vreun fel.Pentru ca atunci,avandu-l ,voi intelege de ce mi-a fost dat sa-l am si voi stii cum trebuie si ce sa fac spre a-l prelungi.

Hai sa lasam iarna sa ne deseneze anu acesta povestea cum vrea ea!