sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Un pas gresit!

"Orice dezamăgire ne dă ocazia unei noi promisiuni."

In paradisul acela imperfect al nostru,parea ca tu si cu mine eram pentru totdeauna.
Fasii subtiri de clipe desenau cu o linie intrerupta sclipirile ochilor nostri caprui.Ne regaseam absenti,unul in bratele celuilalt,in timp ce buzele ni se atingeau usor,de teama sa nu strivim sarutul acela perfect.Mana mea in mana ta,parea un intreg,parea legatura aceea intensa pe care nu o puteam izbandi.
Ne sopteam cuvinte frumoase la ureche,iti tineam fata in maini si simteam ca e momentul nostru:atunci erai al meu.
Intr-un amalgam de promisiuni si idei preconcepute,s-a instalat dezamagirea.Nu ma vedeam pusa in postura asta de a-ti lasa posibilitatea sa crezi ca pot fi si altfel.O neintelegere absurda,urmata de neclaritati si neindemanare,m-a facut acum sa pic pe ganduri.Sunt captiva propriilor stari,incercand zadarnic sa dau filmul inapoi,chinuindu-ma sa schimb ceva.E prea tarziu!Ne desparte un ecran,lucru ce-mi scade din convingerile adevarate de pareri de rau.Te simt uimit,surprins de tot ceea ce se intampla.
Imi caut cu disperare explicatii de teama sa nu pierd ceea ce nimeni n-o sa-mi dea in aceeasi masura.Mi-e teama sa nu afund sinceritatea si promisiunile,respectul si increderea ta.
Ne-au cuprins si clipe mai dificile,dar cand la mijloc sta caracterul meu,sunt dispusa sa lupt continuu sa-ti demonstrez ca te-ai inselat.
Intotdeauna am fost acolo cand am stiut ca ai nevoie de mine,intotdeauna ti-am dat ocazia sa ma crezi si sa intelegi ca esti in siguranta.Acum,ce s-a intamplat?
Cu cata pasiune am creat toate lucrurile noastre,tot cu atata pasiune voi tine de ele,sa nu se destrame.Ma voi lupta pana si cu mine doar sa stiu ca timpul va curge in favoarea si asemeni lunii trecute.Obisnuinta asta cronica ne-a absorbit pe amandoi,ne-a dominat involuntar si nu realizam asta decat in momentele acelea de regasire.
Momentele cand evadam noi doi,indiferent de loc,de oras sau locatie,sunt perfecte!Atunci totul prinde contur si inteles dintr-un exuberant flux continuu de"tot ceea ce n-am spus in timpul ce ne-a despartit".
Capricii si suparari,alinturi si vorbe frumoase,saruturi subtile,ascunse de ochii lumii,imbratisari calde si tineri stranse de mana vor ramane continuu,in ciuda neintelegerilor noastre.
Nimic nu mai suna ca la inceput,mai stii cand recent iti spuneam asta?
Acum suna altfel,mai frumos maine ca astazi!Continuam din aceeasi dependenta de care-ti povesteam mai sus,ghidati de instincte inca aprinse.
Nu mai vorbim in aceeasi maniera de o simpla poveste,vorbim deja de un intreg roman,ale carui capitole tot par sa se inmulteasca.
Fara promisiuni sau obligatii absurde,ne vrem mai mult sau mai putin,unul pe celalalt,impreuna.

P.S:imi pare rau!Si vreau sa treci peste,indiferent ca nu vei putea asta acum!Aminteste-ti doar de mine si tot ceea ce am fost/sunt in stare sa fac cand imi propun sa-ti fie bine!Considera totul ca pe o abatere complet nedorita!
T.i.i.b!
N.n.a.i.a!