luni, 6 august 2012

Vant..nisip..18 ani

Stii tu perioada aceea perfecta?Obscuritatea dintre rasarit si apus,briza blanda ce-ti mangaia fata,soarele acela arzator ce-si facea loc cu razele lui printre firele-ti imbibate cu sare?Nisipul acela fin ce-l rasfirai cu fiecare pas ce-l faceai..Epava..Digul ce-ti doreai de doi ani sa-ti fie macar odata refugiu de iubire..nu orice fel de iubire..iubirea aceea personalizata a voastra..iubirea cu omul ce-l credeai perfect,perfect pentru tine..Iti imaginai locul acela dominat de intensitatea valurilor ce se izbeau de tarm,iar pe tine,intr-un coltisor absent,in bratele omului ce-l iubeai soptindu-ti cuvintele acelea..stii tu..el le stia parca si mai bine,iar atunci cand le pronunta simteai parca fiecare "picatura de mare"cum ti se prelinge pe corp.
Melodia aceea ce-ti trezea amintiri cu fiecare ascultare,parca tot mai profunde,mirosul acela,mirosul vostru,parfumurile amestecate intr-un fior si buzele arzand intr-un sarut sarat.Perfectiune!
Tigara de dimineata,ness-ul cumparat de la un magazin de pe o nestiuta strada si toata atmosfera caniculara iti sopteau ca esti acolo unde ti-ai dorit un an de zile...
Ai adormit macar odata pe plaja si te-ai lasat trezit de finetea unei dimineti arzatoare de vara,aproape de malul ce parea a fi o alarma..Inconjurat/a de aerul acela respirabil,indragostit si fericit.
Sirena unui vapor din larg,a carui luminita o vedeai cu o noapte in urma vag in imensitatea infinitului ce-l priveai in fiecare seara de pe cearceaful plin cu nisip.Drumul acela interminabil din vechiul si neuitatul bazar,crizele de ras ce te faceau o marioneta a egoluli tau interior dominat de fericire.
Intalnirile spontane,vechile priviri si brusc:voi doi.
Noptile petrecute intr-o camera de hotel,cu geamul intre-deschis,cu razele absurde de luna ce-ti invadau intimitatea si respiratiile voastre greoaie regasite dupa atata timp.Discutiile interminabile,pe moment sincere si de neuitat,cand fiecare din voi parca izbucnea,incercand din rasputeri sa caute o solutie a fericirii.Timpul nu mai avea valoare,telefoanele sunau zadarnic,pentru ca,atunci,erati voi doi si-atat.Iti amintesti?Ma intrebam atunci mangaindu-ti fata,daca cel ce a vrut sa te am de ce nu intervine atunci cand pare ca ceva ne desparte?De ce tot ce ni se intampla ramane acolo,undeva,uitat?De ce eviti sa fii fericit?De ce incepi mereu niste discutii "grele"pe care nu le poti duce pana la capat?De ce ti-e teama de responsabilitatea pe care o implica fericirea?Ar fi inutil sau probabil banal sa readuc in discutie obscurul ce ne inconjura,buzele tale fierbinti,sau atingerile mele fine,privirile fixe si profunde,imbratisarile tale ce pareau eterne sau intensitatea lor?Vocea ta soptita care cerea mereu un raspuns la orice nelamurire pe care o aveai,mainile noastre impreunate si toate jocurile acelea vechi care nu au incetat niciodata sa existe.Intrebarea aceea"de ce eu?tu?noi din nou impreuna?cand se va termina totul?sau..se va termina curand?"
Dimineata totul parea sters,sau asa lasam impresia..in jurul nostru erau zambete lipsite de orice fel de intelegere a ceea ce a fost.De critici nu mai vorbesc..Aici ar trebui sa readuc in discutie incapacitatea acestor zambete meschine de a vedea dincolo de aparente.Tocmai de aceea nu ma chinui sa-i fac sa inteleaga ceva ce n-au trait!
De la rasarit la apus nu era mare distanta,intr-o noapte alba pe care ti-o creai exact cum iti doreai.Ajungeai intr-un final dupa rasaritul soarelui in camera ta,plin de sare si mahmur de iubire,te aruncai in pat si izbucneai intr-o criza de ras cu fetele.Ele erau acolo gata sa-ti asculte parca deja stiuta poveste...Perfect perfect perfect!
Cand realizai ca nu ai somn,coborai in curte,iti faceai un ness si inspirai dimineata aceea de vara.
E aiurea..perfect si dupa brusc s-a dus.Te intorci acasa..urmeaza un drum lung cu trenu,lasi in urma amintiri,dimineti si dupa-amiezi personalizate si ajungi in locul realitatii,unde confrunti aceleasi obisnuite activitati.Iti ramane pana la anu,un album plin de poze,pe care cu siguranta il vei rasfoi des,un filmulet al unei saptamani ideale,o melodie celebra saptamanii aceleia si un gust de sare pe camasa-ti din ultima noapte.
S-a dus si vara lui 2012!