marți, 10 iulie 2012

A fi sau a nu fi...

Stii tu..a inceput brusc si dintr-o data!Te trezeai ascultand"Sufletul zambea"si-ti imaginai o poveste ce parca incepuse.Ai fost hotarat,demn si increzator,recunosc,dar ai renuntat la speranta cand nu trebuia.
Ai luat o decizie spontana,intr-un timp aparent scurt sperand ca asa e mai bine.As vrea sa cred ca ai luat cea mai buna decizie,dar acum simt ca nu ma pot pronunta.
Am trecut prin fel si fel de stari,impreuna sau mai putin,dar a fost un efect imediat de fiecare data,parca totul se derulase cu mult inainte sa se fi intamplat defapt.Parea ca sunt tot ce iti doresti...M-ai convins la un moment dat de asta pana cand ai renuntat.
Emanam veselia aceea sincera,ne cufundam in crize de ras cu fiecare ocazie si vorbeam ore in sir fara sa intampinam vreun moment de plictiseala.Parea perfect,desi ceva nu se lega...Indiferent ca a fost vorba ,de o asa zisa distanta,de planuri de viitor sau idealuri nu am dus la bun sfarsit planul ce il construisem impreuna.
Acum..e poate prea tarziu sau..poate prea devreme.Frumos dar parca nu indeajuns.Acum probabil incerci sa lasi urme pe nisipul fierbinte,pe o plaja undeva,nu foarte departe,toate dintr-o alternativa indispensabila.
Indiferent ca-ti voi trece sau nu prin minte,in circumstante ce le credeai imposibile,acum nu mai poti schimba nimic.Ramane doar sa-ti para ca-mi simti parfumul trecand pe langa o oarecare persoana,care cu siguranta nu voi fi eu,sa auzi un ras zgomotos si sa-mi cauti privirea care,defapt n-o vei gasi si sa-ti inchipui toate capriciile si alinturile mele care devenisera candva indispensabile in viata ta.
Te las acum in lumea ce ti-ai creato,cu oamenii ei si atmosfera dorita de tine,evitand pe cat posibil patrunderea in ea.Iti multumesc pentru tot si n-am sa uit niciodata:
-increderea acordata
-personalitatea conturata
-ochii albastri
-felul tau de a fi
-toate cuvintele frumoase
-toate dorintele tale
-si toate momentele frumoase,care de ce sa nu spun,au fost.