joi, 24 mai 2012

Fara titlu!


-Esti fericita?
-Par a nu fi?
-Nu stiu,intreb..de cate ori trec pe langa tine parca simt ca vrei sa zici ceva.
-Deci stii de fiecare data cand treci pe langa mine..
-Bine,defapt intrebarea era alta:de ce eu te pot face fericita?Cum de tocmai eu,cu toate ale mele imperfectiuni te pot face fericita?
-Niciodata nu mi-a placut perfectiunea,am cautat mereu sa-mi gasesc fericirea in lucruri marunte si incomplete.In categoria asta te-am incadrat pe tine,inca de”demult”.
-E bizar ce imi spui!Uneori sunt rece si distant,inabordabil si confuz si totusi tu ma iubesti…
-Acelasi lucru il pot spune si eu.Te mai framanta ceva?
-Mhm..da.De ce oamenii ce-au venit dupa tine,au plecat fulgerator de repede?De ce femeile aveau alta nuanta?De ce timpul dura atat de putin in compania lor?Si de ce paream multumit de putinul ala fortat ce mi-l ofereau?
-Pentru ca asa ai decis.
-De ce purtam acum discutia asta?
-Din curiozitatea ta.
-Nu cred ca e vorba de curiozitate;e vorba de un semn de intrebare si o apropiata realizare.
-Realizare a ce?
-A faptului ca mereu ma intorc la tine.
-Ai facut-o de prea multe ori?
-Sa spun,de fiecare data,ar fi de-ajuns!Spune-mi,esti fericita?
-Deocamdata da!
-Cand iti va disparea fericirea ce o sa se intample?
-O sa te privesc si o sa simt exact ce-ai simtit tu cand ai plecat!doar ca eu ,voi avea curajul sa recunosc.
-Nu cred ca inteleg!
-Defapt,nu vrei sa o faci!
-Aaa,plecarea mea din locul din care credeam ca pot sta mai mult..
-Exact!L-ai scurtat perfect dorintelor tale!
-Am gresit!
-Greseala e una,ambitia si indiferenta,alta!
-Vrei sa spui ca nu vei mai intoarce niciodata privirea inapoi?
-Nu vreau sa spun nimic!Hmm..privire inapoi.De ce as face asta?Sa-mi dovedesc ca nu te-am uitat?NU!
-Gandeai altfel candva…
-Iti pare ca lucrurile sunt menite sa ramana intacte?Daca era sa fie asa,acum discutia asta nu-si avea rostul!Trage si tu concluziile.
-Te-am iubit si totusi cred ca te iubesc.Altfel nu-mi explic noptile cand ajungeam acasa dupa chefuri  si toate ale mele si adormeam tot cu tine in gand.
-Eram refugiul vechilor tale placeri,vrei sa spui..
-Esti si vei ramane!
-A mai ramas extrem de putin timp;totu face presiuni asupra mea si nu stiu incotro s-o apuc!
-Intoarce-ti privirea inapoi,da-mi mana si lasa-ma sa-ti conduc eu pasii!
-Mi-e teama si teama asta nu va inceta nicicand!
P.S: cateva zile!

marți, 8 mai 2012

I like the reason why I should be so confused!


Ai fost vreodata pus in situatia de a alege?Nu e vorba despre o oarecare alegere.E vorba de confruntarea constiintei care te indeamna sa acorzi o anumita sansa si cea a inimii ce parca-ti interzice sa iubesti dinou.
Esti aproape la sfrasitul unui capitol al vietii tale,pe care-l parcurgi pe varfuri,incercand zadarnic sa mai tii timpul in loc.Rememorezi inceputul,toate emotiile ce te leaga de locurile care au marcat existenta acestei etape si parca timpul face presuni continue asupra ta.Nu sti incotro s-o apuci!Esti tot mai derutat si absorbit de acest miraj.Deschizi ochii si vezi in fata ta omul ce-ti ofera totul.Omul care a aparut cand probabil aveai nevoie de el,omul care ti-a dovedit contrariul temerilor tale de inceput.Omul caruia i-ai spulberat candva un vis printr-o decizie aparent iremediabila.Timpul a trecut,dar tu ai intors capul inapoi,simtind parca ca l-ai neindreptatit.Ai primit un mesaj,in seara in care ai pus punct unui zambet.L-ai citit marcata de simplitatea dar totusi profunzimea continutului.Intelegeai atunci ca ai riscat cu AS-ul in maneca.Erai orbita de o lumina veche ce se reaprinsese si erai neputincioasa spre a face altceva.AI visat,dinou,cu ochii deschisi,nestiind defapt ce va urma.
Cand te-ai intors,”EL” era tot acolo,gata sa-ti spuna aceleasi cuvinte frumoase si incurajatoare,gata s-o ia de la capat,sustinand continuu ca esti ceea ce si-a dorit.L-ai privit si-ai inteles atunci cu adevarat ce simte si ca merita sansa ce nu i-ai acordat-o pana la final.Nu intreba de ce!Acum esti singura in masura de a lua o decizie,intr-un timp scurt,cu demnitatea de a lasa la o parte orice nesiguranta si orice gand legat de trecut.
Chiar daca initial nu credeai ca poti creea o poveste de la inceput,acum parca incepi s-o faci involuntar.Iti sopteste ca”esti frumoasa!”,desi pe fata iti apar desenate umbre ale unei vechi iubiri.El parca-ti ascunde defectele,te vede in cele mai frumoase ipostaze ale tale,sincer si indragostit.
Ii auzi parca murmurul din voce,iti simti tremuratul buzelor,si ii auzi inima cum bate tot mai tare.
Privesti in gol si incerci sa-ti cauti locul in aceasta poveste ce-ti pare oarecum straina.Odata ce vei intra in ea,sunt sigur ca-ti vei gasi rostul si vei depasi bariera ce te-a impiedicat de la inceput sa faci asta.
Va fi greu,ciudat si diferit,dar nimeni nu spune ca nu va fi frumos!
Iar cand privirile din jurul tau,se vor intoarce iar spre tine,incearca sa le transmiti exact ceea ce simti si ceea ce n-ar fi crezut vreodata ca se va intampla:ca te vei desprinde cu ultima aripa de trecut,si-ti vei lua zborul spre viitor.Fii fericita!Meriti asta,asa cum ai meritat-o si pana acum!Vezi lucrurile putin diferit si poate de data asta va fii exact cum ti-ai dorit tu!

P.S: Nu exista”Nu vreau”,ci “Nu am curajul sa-mi inchipui!”!