sâmbătă, 1 octombrie 2011

Iarasi si dinou...

“Ai crezut intr-un om si i-ai daruit,tot ce-aveai mai bun in tine,nu stii de ce v-ati despartit”
Se anunta o noapte lunga..acul ceasului inainta cu greu,obosit de atata asteptare.Un freamat de incertitudini isi facea loc in mintea ta si erai neputincios:nu-l puteai opri.Se auzea tot mai intens,si tu,odata cu el,incercai sa adormi mai repede.Te-ai trezit dupa o noapte lunga,ingandurat si suspinand.Mai era putin..Inaintai cu greu spre scoala,incercand zadarnic sa mai tii timpul in loc.Tot ce iti imaginai avea sa inceapa in mai putin de 3 ore.Tristetea ta isi facea loc cu greu printre toate zambetele ce te inconjurau. Inaintai cu greu,din ce in ce mai oboist..Sperai la o realitate,putin altfel.In zadar!Urma sa inceapa totul.Locul acela,iti amintesti?Ne-a fost atata timp refugiu de iubire,dupa ore interminabile.Coridorul acela,usile trantite ce-au fost martore tuturor imbratisarilor noastre,deveneau acum,brusc,inceputul sfarsitului.Erai gata sa arunci colacul de salvare,dar nu mai aveai cui.Te tineai tare,in spatele unei masti ce defapt ascundea tremur is suspine.Vroiai sa fii omul dorit de el,demult,acel om capabil sa infrunte orice I se ivea in fata”nici pe el nu-l lasi sa vada,c-a lasat in urma lui…un suflet gol-nebun de dor”Ai fost martora unor cuvinte nesigure,tremurande,dar care totusi aveau sa spuna:asta a fost!
Dupa un ragaz de o ora,te-ai intors sa auzi dinou acea voce,prea bine cunoscuta,dar care ,acum,suna altfel.Inghiteai in sec,incercand zadarnic sa-ti feresti privirea unor ochi ce,candva ti-erau oglinda.Ti-era teama sa nu ramai prinsa in ultima privire ce n-o puteai pastra.Auzeam parca,continuu miscarile ceasului ce alerga continuu,gata sa ne rapeasca si ultimele momente impreuna.Ai prins curaj,ai jucat totul pe-o carte si ai incercat sa-ti lasi amprenta pe buzele lui fierbinti,palide,si lipsite de vlaga.Ai inchis ochii si te-ai regasit in primul sarut:pasional,sincer si de neuitat.Aveai un sentiment ciudat..Erai emotionata,fericita si trista in acelasi timp.Ai fi vrut sa plutesti pana la final;sa atingi cu aceeasi gingasie fata si ochii omului atat de mult iubit,genele lungi ce ti-au fost atata timp aproape si sa murmuri vechiul dar neuitatul”te iubesc”la urechea ce te asculta de fiecare data.Realizai ca nu poti!Era prea mult!Simteai cum te scurgi usor,extenuata stiind ca ai lasat tot ce-a fost mai bun in tine,in privirea si buzele celui ce-l aveai in fata.
M-am desprins cu greu,incercand zadarnic sa parasesc o parte din mine.Intr-un final,dupa o ultima privire,m-am intors si am plecat cu capul sus doar ca altfel..Ti-am lasat sentimente,amprente din mine,sclipiri de ochi caprui,un colt de zambet si o dara de parfum pe camasa-ti albastra..Sa le pastrezi intr-un loc doar stiut de tine,impreuna cu toate amintirile noastre sub cheia aceleasi iubiri ce ne-a tinut impreuna atata timp.