sâmbătă, 1 octombrie 2011

Iarasi si dinou...

“Ai crezut intr-un om si i-ai daruit,tot ce-aveai mai bun in tine,nu stii de ce v-ati despartit”
Se anunta o noapte lunga..acul ceasului inainta cu greu,obosit de atata asteptare.Un freamat de incertitudini isi facea loc in mintea ta si erai neputincios:nu-l puteai opri.Se auzea tot mai intens,si tu,odata cu el,incercai sa adormi mai repede.Te-ai trezit dupa o noapte lunga,ingandurat si suspinand.Mai era putin..Inaintai cu greu spre scoala,incercand zadarnic sa mai tii timpul in loc.Tot ce iti imaginai avea sa inceapa in mai putin de 3 ore.Tristetea ta isi facea loc cu greu printre toate zambetele ce te inconjurau. Inaintai cu greu,din ce in ce mai oboist..Sperai la o realitate,putin altfel.In zadar!Urma sa inceapa totul.Locul acela,iti amintesti?Ne-a fost atata timp refugiu de iubire,dupa ore interminabile.Coridorul acela,usile trantite ce-au fost martore tuturor imbratisarilor noastre,deveneau acum,brusc,inceputul sfarsitului.Erai gata sa arunci colacul de salvare,dar nu mai aveai cui.Te tineai tare,in spatele unei masti ce defapt ascundea tremur is suspine.Vroiai sa fii omul dorit de el,demult,acel om capabil sa infrunte orice I se ivea in fata”nici pe el nu-l lasi sa vada,c-a lasat in urma lui…un suflet gol-nebun de dor”Ai fost martora unor cuvinte nesigure,tremurande,dar care totusi aveau sa spuna:asta a fost!
Dupa un ragaz de o ora,te-ai intors sa auzi dinou acea voce,prea bine cunoscuta,dar care ,acum,suna altfel.Inghiteai in sec,incercand zadarnic sa-ti feresti privirea unor ochi ce,candva ti-erau oglinda.Ti-era teama sa nu ramai prinsa in ultima privire ce n-o puteai pastra.Auzeam parca,continuu miscarile ceasului ce alerga continuu,gata sa ne rapeasca si ultimele momente impreuna.Ai prins curaj,ai jucat totul pe-o carte si ai incercat sa-ti lasi amprenta pe buzele lui fierbinti,palide,si lipsite de vlaga.Ai inchis ochii si te-ai regasit in primul sarut:pasional,sincer si de neuitat.Aveai un sentiment ciudat..Erai emotionata,fericita si trista in acelasi timp.Ai fi vrut sa plutesti pana la final;sa atingi cu aceeasi gingasie fata si ochii omului atat de mult iubit,genele lungi ce ti-au fost atata timp aproape si sa murmuri vechiul dar neuitatul”te iubesc”la urechea ce te asculta de fiecare data.Realizai ca nu poti!Era prea mult!Simteai cum te scurgi usor,extenuata stiind ca ai lasat tot ce-a fost mai bun in tine,in privirea si buzele celui ce-l aveai in fata.
M-am desprins cu greu,incercand zadarnic sa parasesc o parte din mine.Intr-un final,dupa o ultima privire,m-am intors si am plecat cu capul sus doar ca altfel..Ti-am lasat sentimente,amprente din mine,sclipiri de ochi caprui,un colt de zambet si o dara de parfum pe camasa-ti albastra..Sa le pastrezi intr-un loc doar stiut de tine,impreuna cu toate amintirile noastre sub cheia aceleasi iubiri ce ne-a tinut impreuna atata timp.

Ei,au fost si sunt departe de a ne intelege varianta"NOI"...

Apus tomnatic de iubire,dupa rasarituri imbibate cu miros de iarna,primavera si vara.Un scurt circuit,a lasta in urma lui o urma adanca;nimic altceva decat:”spirt pe rana deschisa”.Incearca si vindeca-te singur.Este tot ceea ce poti face pentru tine!Nu-I implica pe cei dragi tie;ei iti sunt alaturi neconditionat is vor cauta in ea doar defecte;nu vor intelege esenta.Si toate acestea pentru ca nu au fost martorii noptilor tarzii pe care le-ati petrecut impreuna,nu au simtit furnicaturile celor mai delicate atingeri si nici nu au ascultat vreodata tot ce ea iti soptea,printre murmur si suspine,in razboaiele ce le purtai cu tine insuti.Nu au patruns niciodata intr-u totul in casa sufletelor voastre,s-au perindat poate ,doar in spatele unei ferestre aburdine,in spatele careia voi doi erati unul.Asa ca lasa-I,asculta-le pararea,dar fa doar ce simti tu:esti singurul in masura de a putea judeca noptile fara sfarsit si diminetile  sifonate intr-o camera retrasa,umbrita de caldura sufeletelor voastre.
Acum,nu ai ce face..”Iubeste-o in absenta.Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid.De sute de mii de ori”.Va veni momentul sa-ti cauti un refugiu,iar atunci,te vor napustii ganduri ,amintiri si incertitudini.Vei cauta poza voastra.O vei privi si-ti vei adduce aminte toate momentele impreuna.Iar cand se va intampla asta,fa totul cu atentie.Ia poza in mana,si intoarce-o.Scoate-o din rama si deschide-o usor..Cand probabil vei incepe sa citesti ,eu voi fi terminat demult de scris randurile acestea.Sa citesti rar,sa te lasi purtat de fiecare semn de punctuatie,si sa incerci sa-I cauti intelesul.Nici data sa n-o uiti!A fost ziua aceea..stii tu,ziua ta..am petrecut-o impreuna.Iar cand vei ajunge la ultimele randuri,sa fii atent:Incearca sa le citesti cu aceeasi intensitate cu care eu le-am scris,si abia atunci vei realizea cu adevarat  ce-a insemnat totul si vei intelege misterul zilei aceleia,si cuvintele mele,ce pe-atunci pareau de neinteles.Nu astept un raspuns,pentru ca ,probabil nu-l voi primi.Voi fi impacata sa stiu ca mi-ai urmat indeaproape indicatiile si ai ajuns la final,iar pe fata ta s-a imprimat un zambet sincer,abstract si ai ramas putin pus pe ganduri…