vineri, 24 iunie 2011

Poveste de seara


  Un ultim telefon de noapte buna ,un suflu apasator de atata dragoste si o nesemnificativa bataie a ceasului de pe perete:e miezul noptii.Prin vitraliul ogiv al geamului patrund  sufocate cele cateva raze de luna,dintre norii obositi de atata intuneric.Se aude vag o melodie…e aceeasi melodie din fiecare inceput de noapte;e melodia “gandurilor mele”,cantata pe versurile momentelor ce-au trecut .O ascult cu aceeasi placere de fiecare data,simtindu-ma ca la prima auditie.Incerc sa fac liniste,sa nu pierd vreo secunda din infinitatea notelor muzicale,ce dau contur noptilor mele.Un vant sensibil si discret adie la fereastra,si simt in juru-mi parfumul  lunilor de truda,al zilelor de suspin si al orelor de dragoste,si ma trec fiorii celor dintai atingeri calde.Ceasu bate dinou!Tresar usor,si ma ratacesc confuz intre vis si realitate nestiind pe care s-o aleg.As alege calea de mijloc,dar cum e imposibil,incerc sa ma rezum la a-mi creea lumea mea;o lume simpla,lipsita de aberatii inutile.As combina placerea realitatii,tremurul si suspinul cu puritatea inceputului,fericirea unei dimineti de vara,si rasaritul soarelui,intr-o efervescenta stare de candoare.Atat!Cer prea mult?In linistea asurzitoare ce ma inconjoara,nu primesc nicicun raspuns!Ma las usor in bratele intunericului,ce ma inconjoara;nu e un oarecare intuneric.E ceva nelipsit,inconfundabil.E euforia,linistea,si frumosul unui sfarsit de zi.Abstract,obscur si vag!