marți, 21 iunie 2011

Mai priveste o data inapoi!


Saptamani nesatule de ploaie,un cer imbibat de lacrimi,si o dara de fum lasata de o tigara…Un sentiment continuu de incertitudine,melancolie,descurajare si tristete.Un ultim si nestiut sarut,intr-o banala zi de care nu am stiut profita.O tacere asurzitoare intr-un  suflet de om,se pregatea sa erupa: din cer picau lacrimi iar tunetele erau ecoul sufletului meu imbibat cu tristete.Innotam printr-o mare de lacrimi,incercand confuz sa imi dau seama cu adevarat ce s-a intamplat.Parea imposibil!Pierdeam atata putere,atatea nopti ,atatea secunde,minute si ore incercand din rasputeri sa-ti mai simt o data bataile inimii,suflul cald langa urechea-mi si parfumul  care ma invelea cu fiecare ocazie.Ai plecat!Ce-I drept prea devreme…Te-am eliberat de parfumul celor 6 luni petrecute impreuna,intr-o seara tarzie de vara,cu tremur in glas si ochii plini de lacrimi.Te-am lasat sa pleci tocmai cand te iubeam mai mult.Norii s-au adunat si s-au opus despartirii noastre.Ploaia imi batea puternic in fereastra si eu totusi continuam ceea ce incepusem.Nu imi puteam stapani durerea si cuvintele ce curgeau siroaie,ca un discurs premeditat.Imi amintesc razboiul dintre minte si inima si pe mine pe fundal neputincioasa sa-l controlez.Intr-un final am inteles”E atat de greu sa stai intre minte si inima is sa incerci s-ompaci pe cea din urma,cu dreptatile celei dintai.”S-a rupt ceva din mine odata cu plecarea ta. Lipsea ceva din secunda in care am spus”Adio!”.Mi s-a deschis in fata ochilor obositi de atata tristete,un film sacadat si neclar dar totusi plin de emotie.Zeci de mesaje,sute de amintiri,si mii de secunde petrecute impreuna.Ai luat cu tine banala bucurie a noptilor de mai petrecute impreuna si speranta razelor de soare ce ne-au gasit imbratisasti in plina dimineata.
Toate nelamuririle si supararile cu care ai ramas s-au adunat treptat si au izbucnit intr-o singura zi,cand am decis sa ma intorc,sa dau frau liber si culoare tuturor cuvintelor ce au ramas nespuse si tuturor momentelor pe care le aveam de continuat.Insa totul a luat o intorsatura gresita!Mi-ai capturat si ultima privire dar nu ai putut-o pastra.M-ai cuprins intr-o brate de cuvinte ascunse si grele pe care cu greu le-am putut suporta.M-ai lasat sa plec,dupa ce ai gustat inca o data din varful buzei mele adevarul:te iubesc.
Mi-ai luat scanteia din ochii caprui ce lumina mai tare cu fiecare intalnire a noastra,mi-ai luat farmecul zambetului ce era altfel cu tine.Mi-ai luat speranta si mi-ai lasat amintirea.Vreau sa te intorci;sa pot spune dinou”te am,si te mai vreau..”Sa-mi pot recapata zambetul,sa te pot lua de mana si sa putem fugi prim negura timpului acolo unde ne dorim:impreuna totul era posibil.Ai devenit in 6 luni ce n-au devenit altii in ani,ai fost soare si nor,dimineata si noapte,zambet si lacrima,dulce si amar.Mi-e enorm de dor sa adorm cu tine spunandu-mi”te iubesc”si dimineata sa-ti aud nelipsita-ti voce somnoroasa…
M-am grabit sa inchei povestea si tu te-ai grabit sa ma ranesti.Mai lasat sa ma indepartez usor fara vreo clipa in care sa incerci sa m-apropii.Am gresit amandoi,precum cred ca tot amandoi putem repara greseala.Nu vreau sa deschid cutia noastra cu amintiri;ar fi prea multe si totusi prea putine.Vreau sa cred ca nu s-a terminat!Vreau sa adorm si sa ma trezesc ca acum 2 saptamani fericita,sa aud melodia ce ma trezea dimineata si la telefon sa fii tot “TU”:<<My love,there’s only you,in my life..The only things that’s right..>>Te rog,fa cumva si intoarce-te;te voi astepta pe banca noastra,in aceeasi atmosfera de alta data,la aceeasi ora ce ne gasea mereu impreuna,la aceeasi adresa,gata sa-ti spun “Bine ai venit!”si gata sa continuam tot ceea ce ne propusesem.Sa nu intarzii!
P.S:I love you!