duminică, 26 iunie 2011

Un peron vechi de gara


“Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.”
Un peron vechi de gara…O banala bricheta ce-mi aprinde o arzatoare si nepotolita sete de singuratate.Ma uit la ceas si realizez ca “acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.”Sub masti de tot felul,vad alergand in jurul meu oameni grabiti,purtandu-si in spate interminabilele griji.Intorc capul intr-o alta directive si un zambet larg imi cuprinde tot orizontul:doi oameni imbratisati,uniti intr-un sarut,par sa fie captivi intr-u cu totul alta secventa a acestui scurt metraj.Par doi actori ce-si joaca perfect rolul.Dragostea pare sa le fie cel mai bun regizor,iar scenariul este insasi viata.Intr-o fractiune de secunda revad sacadat peronul zilei de 28Februarie,in timp ce pe fundalul gandurilor vantul bate lin si aduce cu el,pentru cateva minute,fiorul sarutului ce ne-a unit intr-o simpla dar neuitata poza.Inseamna ca am fost actori?Ne-am jucat propriul rol?Da,pare sa fie adevarat…Am fost pe scena vietii aclamati indirect de privirile celor cateva zeci de oameni ce s-au perindat in aceea zi acolo,umbriti dar totusi luminati de atata dragoste.Imi dau seama abia acum,de nesemnificativele dorinte ale noastre,ale oamenilor.Nu stim sa profitam de fericire!E chiar langa noi!Mai tii minte?Cine-si imagina ca o veche discutie sau chiar o melodie ne va aduce candva pe un peron,la o oarecare ora,intr-o zi friguroasa de iarna?Iti spun eu:nimeni!Am fost fericiti,sunt singura ca am fost fericiti;am stiut intotdeauna sa cautam profunzimea banalitatii,si sa ne creem propriul univers.
Ma ridic usor de pe banca unde ma asezasem,parca altfel decat la inceput.Imi clatesc ochii in multitudinea liniilor ferate ce se intretaie si ma intreb care sunt directiile fiecareia dintre ele? Constat ca mi-ar fi greu sa imi dau seama acum,dar incerc s-o caut pe cea care duce la tine.Exista oare un tren cu aceasta directie?Dintr-un difuzor prafuit si indepartat se aude o voce impunatoare:Trenul Accelerat Brasov-Mangalia pleaca in 5 minute de la linia 5.E trenul spre mare!Intorc privirea inapoi,si incerc sa regizez scena noptii de 15iulie.O agitatie continua,o tumultoasa multime,si o nestapanita bucurie in glasul si privirea sutelor de oameni ce o sa ocupe intreg peronul.2 saptamani…atat au mai ramas.
Ne vom intalni la miezul noptii!Ne vom cauta loc printre sutele de oameni si ne vom gasi.Vom fii aceeasi doi oameni din luna februarie.Probabil ne vom intalni pe acelasi peron,doar ca intr-o alta atmosfera!Si cand se va intampla asta,nu-ti cer decat un lucru:sa te uiti in jur,sa-mi cauti privirea,si sa-ti amintesti pentru cateva minute imaginea noastra de atunci,imbratisarea,sarutul,si comuniunea mainilor noastre ce pe-atunci erau inca impreuna.Iar eu, iti voi promite ca nu voi spune nimic!Crezi ca este posibil?Pentru asta,ramane cum am stabilit:15iulie,ora01:30,pe peron.
Vantul a pornit in rafale puternice ce m-au miscat din loc!Trenul alearga spre mare in cateva secunde pe care nu le-am putut urmari,iar eu raman in acelasi loc,cu parul ravasit,si cu inca o dorinta rememorata.E timpul sa ma intorc acasa!Incepe numaratoarea inversa!
Acesta e timpul:ireversibil,real si marcant:mereu gata sa lase amintiri in urma lui!

vineri, 24 iunie 2011

Poveste de seara


  Un ultim telefon de noapte buna ,un suflu apasator de atata dragoste si o nesemnificativa bataie a ceasului de pe perete:e miezul noptii.Prin vitraliul ogiv al geamului patrund  sufocate cele cateva raze de luna,dintre norii obositi de atata intuneric.Se aude vag o melodie…e aceeasi melodie din fiecare inceput de noapte;e melodia “gandurilor mele”,cantata pe versurile momentelor ce-au trecut .O ascult cu aceeasi placere de fiecare data,simtindu-ma ca la prima auditie.Incerc sa fac liniste,sa nu pierd vreo secunda din infinitatea notelor muzicale,ce dau contur noptilor mele.Un vant sensibil si discret adie la fereastra,si simt in juru-mi parfumul  lunilor de truda,al zilelor de suspin si al orelor de dragoste,si ma trec fiorii celor dintai atingeri calde.Ceasu bate dinou!Tresar usor,si ma ratacesc confuz intre vis si realitate nestiind pe care s-o aleg.As alege calea de mijloc,dar cum e imposibil,incerc sa ma rezum la a-mi creea lumea mea;o lume simpla,lipsita de aberatii inutile.As combina placerea realitatii,tremurul si suspinul cu puritatea inceputului,fericirea unei dimineti de vara,si rasaritul soarelui,intr-o efervescenta stare de candoare.Atat!Cer prea mult?In linistea asurzitoare ce ma inconjoara,nu primesc nicicun raspuns!Ma las usor in bratele intunericului,ce ma inconjoara;nu e un oarecare intuneric.E ceva nelipsit,inconfundabil.E euforia,linistea,si frumosul unui sfarsit de zi.Abstract,obscur si vag!

marți, 21 iunie 2011

Mai priveste o data inapoi!


Saptamani nesatule de ploaie,un cer imbibat de lacrimi,si o dara de fum lasata de o tigara…Un sentiment continuu de incertitudine,melancolie,descurajare si tristete.Un ultim si nestiut sarut,intr-o banala zi de care nu am stiut profita.O tacere asurzitoare intr-un  suflet de om,se pregatea sa erupa: din cer picau lacrimi iar tunetele erau ecoul sufletului meu imbibat cu tristete.Innotam printr-o mare de lacrimi,incercand confuz sa imi dau seama cu adevarat ce s-a intamplat.Parea imposibil!Pierdeam atata putere,atatea nopti ,atatea secunde,minute si ore incercand din rasputeri sa-ti mai simt o data bataile inimii,suflul cald langa urechea-mi si parfumul  care ma invelea cu fiecare ocazie.Ai plecat!Ce-I drept prea devreme…Te-am eliberat de parfumul celor 6 luni petrecute impreuna,intr-o seara tarzie de vara,cu tremur in glas si ochii plini de lacrimi.Te-am lasat sa pleci tocmai cand te iubeam mai mult.Norii s-au adunat si s-au opus despartirii noastre.Ploaia imi batea puternic in fereastra si eu totusi continuam ceea ce incepusem.Nu imi puteam stapani durerea si cuvintele ce curgeau siroaie,ca un discurs premeditat.Imi amintesc razboiul dintre minte si inima si pe mine pe fundal neputincioasa sa-l controlez.Intr-un final am inteles”E atat de greu sa stai intre minte si inima is sa incerci s-ompaci pe cea din urma,cu dreptatile celei dintai.”S-a rupt ceva din mine odata cu plecarea ta. Lipsea ceva din secunda in care am spus”Adio!”.Mi s-a deschis in fata ochilor obositi de atata tristete,un film sacadat si neclar dar totusi plin de emotie.Zeci de mesaje,sute de amintiri,si mii de secunde petrecute impreuna.Ai luat cu tine banala bucurie a noptilor de mai petrecute impreuna si speranta razelor de soare ce ne-au gasit imbratisasti in plina dimineata.
Toate nelamuririle si supararile cu care ai ramas s-au adunat treptat si au izbucnit intr-o singura zi,cand am decis sa ma intorc,sa dau frau liber si culoare tuturor cuvintelor ce au ramas nespuse si tuturor momentelor pe care le aveam de continuat.Insa totul a luat o intorsatura gresita!Mi-ai capturat si ultima privire dar nu ai putut-o pastra.M-ai cuprins intr-o brate de cuvinte ascunse si grele pe care cu greu le-am putut suporta.M-ai lasat sa plec,dupa ce ai gustat inca o data din varful buzei mele adevarul:te iubesc.
Mi-ai luat scanteia din ochii caprui ce lumina mai tare cu fiecare intalnire a noastra,mi-ai luat farmecul zambetului ce era altfel cu tine.Mi-ai luat speranta si mi-ai lasat amintirea.Vreau sa te intorci;sa pot spune dinou”te am,si te mai vreau..”Sa-mi pot recapata zambetul,sa te pot lua de mana si sa putem fugi prim negura timpului acolo unde ne dorim:impreuna totul era posibil.Ai devenit in 6 luni ce n-au devenit altii in ani,ai fost soare si nor,dimineata si noapte,zambet si lacrima,dulce si amar.Mi-e enorm de dor sa adorm cu tine spunandu-mi”te iubesc”si dimineata sa-ti aud nelipsita-ti voce somnoroasa…
M-am grabit sa inchei povestea si tu te-ai grabit sa ma ranesti.Mai lasat sa ma indepartez usor fara vreo clipa in care sa incerci sa m-apropii.Am gresit amandoi,precum cred ca tot amandoi putem repara greseala.Nu vreau sa deschid cutia noastra cu amintiri;ar fi prea multe si totusi prea putine.Vreau sa cred ca nu s-a terminat!Vreau sa adorm si sa ma trezesc ca acum 2 saptamani fericita,sa aud melodia ce ma trezea dimineata si la telefon sa fii tot “TU”:<<My love,there’s only you,in my life..The only things that’s right..>>Te rog,fa cumva si intoarce-te;te voi astepta pe banca noastra,in aceeasi atmosfera de alta data,la aceeasi ora ce ne gasea mereu impreuna,la aceeasi adresa,gata sa-ti spun “Bine ai venit!”si gata sa continuam tot ceea ce ne propusesem.Sa nu intarzii!
P.S:I love you!