vineri, 15 aprilie 2011

Tu si Eu

"O lume-n care ne iubim,si tu ma tii,ma vrei,ma ai,iar eu,te privesc si nu-mi ajunge,te simt si nu ma satur,te am,si te mai vreau..."

Te-am cunoscut din intamplare...nu o oarecare intamplare.Te-am vazut si ceva mi-a spus ca merita sa merg mai departe.Asa am facut!Am mers timid inspre cunoastere si treptat am alergat printre ganduri si sentimente cateva luni...Ne intalneam in cele mai banale locuri,la cele mai firesti ore,la o simpla cafea sa vorbim."Ne-am vazut la cafea prima oara..."Eram tentata sa iti analizez fiecare detaliu si treptat ma simteam atrasa.Am petrecut zeci de secunde pierduta in ochii tai caprui si nu ma saturam privindu-i.Realizam tarziu ca eram prinsa intr-o discutie ce nu o puteam urmari in intregime.Imi era teama sa dau cu totul frau liber vocii si manifestarilor mele,nestiind niciodata cum poti reactiona.Erai aparent tacut,linistit,incat mi-era greu sa sparg linistea ce ne inconjura.Cand te vedeam zambind,profitam din plin sa conturez forma buzelor tale,cand te vedeam clipind,urmaream fiecare miscare a ochilor patrunzatori si a genelor lungi, care intre timp au devenit o obsesie.
Lucrurile au evoluat treptat.Cu fiecare zi ce trecea,intrebarile din mintea mea prindeau contur si incercam sa-mi dau seama ce ne dorim defapt fiecare.Nu era greu,doar ca am intampinat in drum cateva obstacole mai mult sau mai putin usor de depasit.Intr-un final am reusit!si iata-ne aici,acum,impreuna.
Ai aparut in viata mea intr-un moment cand sincer,te cautam,aveam nevoie de tine.Ai reusit sa ma faci sa trec peste incertitudinile de la inceput,peste teama si sa incep sa am incredere in tine.In prezent imi umpli majoritatea timpului,ma inunzi cu dragoste,bucurie si alinturi si asta imi creeaza dependenta.Adorm in fiecare seara cu tine mult mai usor spunandu-mi "noapte buna!",iar dimineata te-aud dinou cand te trezesc cu obisnuitele telefoane de "buna dimineata!".Ne completam de cele mai multe ori,chiar daca,traim si momente tensionate:telefoane inchise,voci ridicate,cuvinte aruncate fara rost,ca in final toate sa fie rezolvate cum numa noi stim.[...]Sunt tentata sa spun ca traiesc alaturi de tine o oarecare "poveste de dragoste"dintre doi adolescenti de liceu.Dar defapt,impreuna ii dam un alt curs.Cartelele reincarcabile pe care le folosim,ajungem sa vedem cum sunt insuficiente pe parcursul unei luni,cand noi suntem obisnuiti sa vorbim ore in sir,din care,e de-ajuns sa vorbim cu adevarat jumatate din ele.[diverse motive].Cand ne-alintam la nesfarsit,cand ma tii in brate si cand imi vorbesti sunt cateva dintre lucrurile care ma fac cea mai fericita alaturi de tine.Cand ma faci cu nervii si eu pe tine la fel si poate tarziu realizam ca trebuie sa luam o pauza de la acele nesemnificative neintelegeri si suparari.
Ca sa nu o mai lungesc,vreau sa spun ca esti "indispensabil"in viata mea,acum,ca am nevoie de parerile tale,de zambetul tau,si de toata buna dispozitie care o emani in majoritatea timpului.
Nu in ultimul rand,as vrea sa iti multumesc:
-ca mi-ai dat posibilitatea sa te cunosc
-ca te-ai deschis in fata mea
-ca stii sa ma apreciezi asa cum sunt eu,cu bune si rele
-ca stii sa te comporti cu mine
-ca ma alinti
-ca imi spui nenumarate cuvinte frumoase pe care doar tu stii sa le formulezi
-ca esti alaturi de mine
-ca ti-ai petrecut 3 luni cu nervi,cu rasete,imbratisari si alintari,zile cu soare,zile cu ploaie,toate alaturi de mine.
Te iubesc!