joi, 14 aprilie 2011

The end of"Mai ramai putin,te rog"

Dupa nopti,zile,saptamani si luni de asteptare am pornit pe un nou drum sperand sa las in urma un fragment ce si-a lasat amprenta adanc in mine.M-a obosit asteptarea !Daca as sta sa descriu dinou m-ar apuca dorul,asa ca ma rezum la cateva idei din prezent :
« ma cunosc,o sa te ranesc inc-odata »
« as vrea sa pot sa promit ca iubirea noastra inca arde »
« c-ai uitat sa ma inveti cum sa fiu tare daca pleci ,iubirea pleaca,raman doar visele care dor »
« te vad prea des in mintea mea… »
« da !mai am acelasi vis dar,oare iti mai pasa ? »
»oare iti mai amintesti de noi,chiar aca,stiu intre timp traiesti alte povesti »
« dar as vrea sa stiu ca,acolo unde esti,cu cine esti,esti chiar fericita »
« ca daca reuseam in doi,simteam ca raman dator »
« si te-am vazut cu el de mana.m-am blocat pentru o clipa,pentru prima oara-n viata,pareai chiar fericita «
« chiar daca,n-o mai vezi zambind,chiard aca,n-o mai simti venind,chiard aca nu stii cum s-antamplat…”
Sunt cateva versuri pe care ascultandu-le m-am intrebat de multe ori daca vreodata au coincis cu gandurile tale.Nu am primit un raspuns.Au fost mii de secunde petrecute impreuna,sute de mesaje trimise si scrise si zeci de amintiri.Acum parca totul se pierde treptat !Memoria telefonului meu inca te mai pastreaza,in aceeasi ipostaza ca acum cateva luni.Nu am avut puterea sa apas o tasta ;simteam ca daca o faceam renuntam eu la tine,ca tu ai facut-o demult.Poate gresesc cand fac asta,poate sunt constienta,dar si in momentul de fata mi-e teama sa iti dau drumu,sa ma eliberez si sa constientizez ca s-a terminat.
« ti-am povestit candva,ca l-am iubit prea mult ca sa-mi treaca… »
« a iert,sa uit ca m-am trezit,un simplu trandafir strivit,sub pasii celui care pleaca »
« nu are nimeni ce sa imi raspunda,doar linistea din jur e tot mai grea »
« ma despart de tine atatea lumi »
« cand simt ca nu mai am nici-o putere,incer s-adorm sa nu ma mai gandesc… »
« n-am crezut atunci,ca din tot ce-a fost vom alege scrum fara niciun rost »
De-atatea ori m-am intrebat de ce a durat atat de putin…in acelasi timp m-am gandit ca poate asa a trebuit sa fie…apoi mi-a venit in minte intrebarea : »cine esti ?ce esti ?si cum ai reusit ? »daca o sa ma intrebi ce ai reusit iti voi raspunde : »ai reusit sa ma faci sa nu te pot uita »mi-a ramas gustul buzelor tale,mi-a ramas amintirea ochilor proemintenti si somnorosi,a caracterului impulsiv si nehotarat…imi lipseste increderea care o aveam cand eram cu tine,imi lipseste caracterul tau puternic si impunator.
Inca mai simt si acum briza vantului de aprilie ce-mi trecea prin par in seara petrecuta impreuna pe un banal balansoar din Moeciu.
« am ajuns tarziu acasa,obosit si cand s-adorm,mi-ai dat pe mobil un telefon..Grabeste-te ti-am zis,da-ti cu un parfum ia si o sticla de vin in drum… » »Mi-am luat blugii cei mai buni si geaca mea cea gri cand mi-ai dat al doilea telefon… »Nu-mi lipsea nimic.Poate ca nici tie.Printre emotii si ezitari,tremur si caldura,bucurie si tristete ne-am impacat.Stii cum ?O sa iti reamintesc : »pe cat lasam mai mult lucrurile nerezolvate timpul le va uita » »Atunci hai sa nu-l mai lasam sa treaca ! »Te-am intrebat daca visez si cand mi-ai spus ca e realitate am simtit ca nu am luptat in zadar atatea luni.Pe cat de frumos a inceput pe atat de brusc si incert s-a sfarsit. »nu ti-am spus adio-n fata,ti-am zis pa intr-un mesaj »Nici nu stau sa mai caut explicatia pe care nu am gasit-o in atatea luni de dor,de nopti tarzii,si lacrimi.Te-am lasat pe drumul tau iar eu am plecat pe al meu.Am inceput ceva ce nu-mi pare rau.Poate nu m-as mai intoarce si sa am ocazia.Poate am vrut sa ma simt bine reamintindu-mi de tine intr-o alta maniera.Nu o sa neg niciodata ca imi este mi-a fost sau imi va fi dor de tine.Nu o sa neg ca imi e dor de noptile tarzii pe mess,de mesajele din timpul orelor,de toti prietenii tai,de micile tale suparari,de zambetul tau,de nervii tai de tot ceea ce tinea de tine.Nu voi spune nici ca nu am mai scos de atunci ursuletul de la tine din dulap sa ma uit la el,sau sa incerc sa imi aduc aminte momentul cand mi la-i dat.Sunt lucruri sincere,lipsite de remuscari.
A ramas ceva ciudat.Fiecare chef mi te aduce in drum,fiecare ocazie e bine venita pentru noi doi,fiecare dans ne duce undeva in trecut,si fiecare vorba are o urma de subinteles.Iti simt privirea cu orice ocazie trec pe langa clasa ta si realizez tarziu ca nu mai sunt vremurile cand ma opream nestingherit si te puteam lua in brate.Nu te-ai gandit nici o clip aca poate…am fost singura persoana care te-a intors din drum ?e imposibil si absurd sa te intorci cand nu mai ai unde,sau cand nu mai simti nimic.M contrazic singura.Efectiv cand ti-e dor,cand vrei,uiti sa fii realist si sa gandesti coerent pe toate planurile.
Poate chiar s-a terminat .Sau…ar trebui sa fiu sigura de asta ?Oricum nu vreau sa ma intorc.Nu vreau sa fac ca tine si sa dau cu piciorul prezentului in care traiesc.Mi-e bine asa !Chiar daca nu vad in el ce gaseam la tine,sunt zeci de alte lucruri pe care merita sa le apreciez !Oricum,in final vreau sa iti multumesc :
- ca m-ai facut sa zambesc
- ca ai fost alaturi de mine
- ca mi-ai acordat incredere
-ca m-ai alintat
-ca mi-ai acordat din timpul tau
-ca mi-ai acceptat defectele si calitatile
-ca m-ai ascultat de cate ori am avut nevoie
-ca mi-ai dat un ursulet de plus
-ca m-ai luat in brate cand am fost trista si fericita


-ca te-ai intors la cheful in moeciu
-ca m-ai facut sa ma simt naturala langa tine
-ca ai fost tu insumi cu mine.