sâmbătă, 16 aprilie 2011

Cap ou pas cap?[esti capabil,sau nu?]

"Pentru ca o intamplare la care nu ne-am gandit este vinovata de ceea ce facem nebuneste,ne declaram sclavii norocului si zburam incontro bate vantul"
Ceva normal...s-a facut remarcata prin propriu-i fel de a fi...Pbisnuitul mod de abordare era deja bine cunoscut...totusi inca nu stia ce avea sa-l astepte...A intampinat alte raspunsuri si provocari la obisnuitele sale intrebari si obiceiuri.I-a zambit,dar parca altfel...L-a privit si l-a facut sa mai intoarca o data privirea inapoi...i-a taiat elanul de multe ori in apropourile exagerate....
Da stia...era ceva diferit.Strategia luase o noua intorsatura...L-a abordat altfel...L-a purtat prin toate starile si i-a atins in mare parte toate granitele gandirii...I-a oferit ocazia sa cunoasca altceva,sa imbine utilul cu placut,dar in acelasi timp sa stie pentru ce lupta.
Si-au povestit trecutul intr-o maniera deschisa sub forma unor conversatii lungi...Au dat elan unor impulsuri greu de stapanit si s-au trezit fata in fata.Parea ceva normal lipsit de originalitate dar subiectele curgeau lant, fara efort.S-au regasit in aceeasi privire si au realizat ca au simtit ceva ciudat...Le-au vibrat telefoanele in ore si teze,dar mereu era loc de un raspuns.Dar parca nu credea in toate vorbele ce le auzea.O incantau mai mult faptele...Imprevizibilele observatii ale ei o faceau tot mai mult sa dea inapoi.Vroia sa creada altceva...ceva altfel decat credea ca poate sa fie...Auzise multe promisiuni,iar cuvintele parca erau inofensive...A incercat sa reduca instincturile si sa lase un gol intre....Cat timp golul va fi umplut in vreun fel,va insemna ca merita sa continue;in caz contrat avea sa-l intrebe:"Crezi ca imi poti promite ca...daca pleci nu te vei mai intoarce niciodata aici?Ca vei uita si prima si ultima privire?Si toate promisiunile"

vineri, 15 aprilie 2011

Tu si Eu

"O lume-n care ne iubim,si tu ma tii,ma vrei,ma ai,iar eu,te privesc si nu-mi ajunge,te simt si nu ma satur,te am,si te mai vreau..."

Te-am cunoscut din intamplare...nu o oarecare intamplare.Te-am vazut si ceva mi-a spus ca merita sa merg mai departe.Asa am facut!Am mers timid inspre cunoastere si treptat am alergat printre ganduri si sentimente cateva luni...Ne intalneam in cele mai banale locuri,la cele mai firesti ore,la o simpla cafea sa vorbim."Ne-am vazut la cafea prima oara..."Eram tentata sa iti analizez fiecare detaliu si treptat ma simteam atrasa.Am petrecut zeci de secunde pierduta in ochii tai caprui si nu ma saturam privindu-i.Realizam tarziu ca eram prinsa intr-o discutie ce nu o puteam urmari in intregime.Imi era teama sa dau cu totul frau liber vocii si manifestarilor mele,nestiind niciodata cum poti reactiona.Erai aparent tacut,linistit,incat mi-era greu sa sparg linistea ce ne inconjura.Cand te vedeam zambind,profitam din plin sa conturez forma buzelor tale,cand te vedeam clipind,urmaream fiecare miscare a ochilor patrunzatori si a genelor lungi, care intre timp au devenit o obsesie.
Lucrurile au evoluat treptat.Cu fiecare zi ce trecea,intrebarile din mintea mea prindeau contur si incercam sa-mi dau seama ce ne dorim defapt fiecare.Nu era greu,doar ca am intampinat in drum cateva obstacole mai mult sau mai putin usor de depasit.Intr-un final am reusit!si iata-ne aici,acum,impreuna.
Ai aparut in viata mea intr-un moment cand sincer,te cautam,aveam nevoie de tine.Ai reusit sa ma faci sa trec peste incertitudinile de la inceput,peste teama si sa incep sa am incredere in tine.In prezent imi umpli majoritatea timpului,ma inunzi cu dragoste,bucurie si alinturi si asta imi creeaza dependenta.Adorm in fiecare seara cu tine mult mai usor spunandu-mi "noapte buna!",iar dimineata te-aud dinou cand te trezesc cu obisnuitele telefoane de "buna dimineata!".Ne completam de cele mai multe ori,chiar daca,traim si momente tensionate:telefoane inchise,voci ridicate,cuvinte aruncate fara rost,ca in final toate sa fie rezolvate cum numa noi stim.[...]Sunt tentata sa spun ca traiesc alaturi de tine o oarecare "poveste de dragoste"dintre doi adolescenti de liceu.Dar defapt,impreuna ii dam un alt curs.Cartelele reincarcabile pe care le folosim,ajungem sa vedem cum sunt insuficiente pe parcursul unei luni,cand noi suntem obisnuiti sa vorbim ore in sir,din care,e de-ajuns sa vorbim cu adevarat jumatate din ele.[diverse motive].Cand ne-alintam la nesfarsit,cand ma tii in brate si cand imi vorbesti sunt cateva dintre lucrurile care ma fac cea mai fericita alaturi de tine.Cand ma faci cu nervii si eu pe tine la fel si poate tarziu realizam ca trebuie sa luam o pauza de la acele nesemnificative neintelegeri si suparari.
Ca sa nu o mai lungesc,vreau sa spun ca esti "indispensabil"in viata mea,acum,ca am nevoie de parerile tale,de zambetul tau,si de toata buna dispozitie care o emani in majoritatea timpului.
Nu in ultimul rand,as vrea sa iti multumesc:
-ca mi-ai dat posibilitatea sa te cunosc
-ca te-ai deschis in fata mea
-ca stii sa ma apreciezi asa cum sunt eu,cu bune si rele
-ca stii sa te comporti cu mine
-ca ma alinti
-ca imi spui nenumarate cuvinte frumoase pe care doar tu stii sa le formulezi
-ca esti alaturi de mine
-ca ti-ai petrecut 3 luni cu nervi,cu rasete,imbratisari si alintari,zile cu soare,zile cu ploaie,toate alaturi de mine.
Te iubesc!

joi, 14 aprilie 2011

Pentrul EL

Te-am cunoscut cum nu credeam,
Intr-o banala zi de iarna
Imi amintesc cum te priveam
In curtea scolii noastre draga.

Ne-am intalnit chiar in b3,
Cu catva timp in urma
Si ne-a unit acelasi gand,
De nervi,si ras si gluma.

Tu ma priveai ce-i drept,ciudat
Cu toti prietenii tai,
Dar cand pe urma te-am atras
Ai fost numai al meu.

Ne-am sarutat intaia data,
Pe niste scari banale
Simteam fiorul cel dintai
Si inima cum bate.

Tu m-atingeai usor usor
Si chiar ma luai in brate,
La gandul unui inceput,
Ce era aproape.

A trecut de-atuncea timp,
Si astazi eu pot spune
Ca esti alintatul meu,
Si preferat,stii bine.

Ador cand ne-alintam la nesfarsit,
Indiferent ca-i zi sau seara
Cand eu adorm cu tine-n gand,
Si dimineata te-aud iara.

Ne mai certam din cand in cand,
Dar asta nu conteaza,
Mai trecem si prin stari de nervi
Sa nu o dam in plictiseala.

Sunt seri cand vin,te iau,
Si te conduc in statie,
Si tu ma pupi la nesfarsit,
Cand 36-ele-i in fata.

:X:X:X:X:X:X
te iubesc!

"Aceeasi EA"

S-au intalnit!Aceeasi privire ii domina fata...profunzimea ochilor ei il facea tot mai confuz:
"Sa fie ea cea din mintea mea?"se intreba nedumerit...
Filmul ce derula imagini sacadate in mintea lui se opri brusc.
"Imaginea aceea...daa!stiu!"Atunci granita vis-realitate a disparut.Era ea,cea de atunci!Acea fata innebunita de zambetul meu,acea fata ce-mi cauta disperata privirea si gasea mereu in vorbele mele ceva de interpretat..."ACEEASI EA"de atunci;aceeasi privire,acelasi zambet.

The end of"Mai ramai putin,te rog"

Dupa nopti,zile,saptamani si luni de asteptare am pornit pe un nou drum sperand sa las in urma un fragment ce si-a lasat amprenta adanc in mine.M-a obosit asteptarea !Daca as sta sa descriu dinou m-ar apuca dorul,asa ca ma rezum la cateva idei din prezent :
« ma cunosc,o sa te ranesc inc-odata »
« as vrea sa pot sa promit ca iubirea noastra inca arde »
« c-ai uitat sa ma inveti cum sa fiu tare daca pleci ,iubirea pleaca,raman doar visele care dor »
« te vad prea des in mintea mea… »
« da !mai am acelasi vis dar,oare iti mai pasa ? »
»oare iti mai amintesti de noi,chiar aca,stiu intre timp traiesti alte povesti »
« dar as vrea sa stiu ca,acolo unde esti,cu cine esti,esti chiar fericita »
« ca daca reuseam in doi,simteam ca raman dator »
« si te-am vazut cu el de mana.m-am blocat pentru o clipa,pentru prima oara-n viata,pareai chiar fericita «
« chiar daca,n-o mai vezi zambind,chiard aca,n-o mai simti venind,chiard aca nu stii cum s-antamplat…”
Sunt cateva versuri pe care ascultandu-le m-am intrebat de multe ori daca vreodata au coincis cu gandurile tale.Nu am primit un raspuns.Au fost mii de secunde petrecute impreuna,sute de mesaje trimise si scrise si zeci de amintiri.Acum parca totul se pierde treptat !Memoria telefonului meu inca te mai pastreaza,in aceeasi ipostaza ca acum cateva luni.Nu am avut puterea sa apas o tasta ;simteam ca daca o faceam renuntam eu la tine,ca tu ai facut-o demult.Poate gresesc cand fac asta,poate sunt constienta,dar si in momentul de fata mi-e teama sa iti dau drumu,sa ma eliberez si sa constientizez ca s-a terminat.
« ti-am povestit candva,ca l-am iubit prea mult ca sa-mi treaca… »
« a iert,sa uit ca m-am trezit,un simplu trandafir strivit,sub pasii celui care pleaca »
« nu are nimeni ce sa imi raspunda,doar linistea din jur e tot mai grea »
« ma despart de tine atatea lumi »
« cand simt ca nu mai am nici-o putere,incer s-adorm sa nu ma mai gandesc… »
« n-am crezut atunci,ca din tot ce-a fost vom alege scrum fara niciun rost »
De-atatea ori m-am intrebat de ce a durat atat de putin…in acelasi timp m-am gandit ca poate asa a trebuit sa fie…apoi mi-a venit in minte intrebarea : »cine esti ?ce esti ?si cum ai reusit ? »daca o sa ma intrebi ce ai reusit iti voi raspunde : »ai reusit sa ma faci sa nu te pot uita »mi-a ramas gustul buzelor tale,mi-a ramas amintirea ochilor proemintenti si somnorosi,a caracterului impulsiv si nehotarat…imi lipseste increderea care o aveam cand eram cu tine,imi lipseste caracterul tau puternic si impunator.
Inca mai simt si acum briza vantului de aprilie ce-mi trecea prin par in seara petrecuta impreuna pe un banal balansoar din Moeciu.
« am ajuns tarziu acasa,obosit si cand s-adorm,mi-ai dat pe mobil un telefon..Grabeste-te ti-am zis,da-ti cu un parfum ia si o sticla de vin in drum… » »Mi-am luat blugii cei mai buni si geaca mea cea gri cand mi-ai dat al doilea telefon… »Nu-mi lipsea nimic.Poate ca nici tie.Printre emotii si ezitari,tremur si caldura,bucurie si tristete ne-am impacat.Stii cum ?O sa iti reamintesc : »pe cat lasam mai mult lucrurile nerezolvate timpul le va uita » »Atunci hai sa nu-l mai lasam sa treaca ! »Te-am intrebat daca visez si cand mi-ai spus ca e realitate am simtit ca nu am luptat in zadar atatea luni.Pe cat de frumos a inceput pe atat de brusc si incert s-a sfarsit. »nu ti-am spus adio-n fata,ti-am zis pa intr-un mesaj »Nici nu stau sa mai caut explicatia pe care nu am gasit-o in atatea luni de dor,de nopti tarzii,si lacrimi.Te-am lasat pe drumul tau iar eu am plecat pe al meu.Am inceput ceva ce nu-mi pare rau.Poate nu m-as mai intoarce si sa am ocazia.Poate am vrut sa ma simt bine reamintindu-mi de tine intr-o alta maniera.Nu o sa neg niciodata ca imi este mi-a fost sau imi va fi dor de tine.Nu o sa neg ca imi e dor de noptile tarzii pe mess,de mesajele din timpul orelor,de toti prietenii tai,de micile tale suparari,de zambetul tau,de nervii tai de tot ceea ce tinea de tine.Nu voi spune nici ca nu am mai scos de atunci ursuletul de la tine din dulap sa ma uit la el,sau sa incerc sa imi aduc aminte momentul cand mi la-i dat.Sunt lucruri sincere,lipsite de remuscari.
A ramas ceva ciudat.Fiecare chef mi te aduce in drum,fiecare ocazie e bine venita pentru noi doi,fiecare dans ne duce undeva in trecut,si fiecare vorba are o urma de subinteles.Iti simt privirea cu orice ocazie trec pe langa clasa ta si realizez tarziu ca nu mai sunt vremurile cand ma opream nestingherit si te puteam lua in brate.Nu te-ai gandit nici o clip aca poate…am fost singura persoana care te-a intors din drum ?e imposibil si absurd sa te intorci cand nu mai ai unde,sau cand nu mai simti nimic.M contrazic singura.Efectiv cand ti-e dor,cand vrei,uiti sa fii realist si sa gandesti coerent pe toate planurile.
Poate chiar s-a terminat .Sau…ar trebui sa fiu sigura de asta ?Oricum nu vreau sa ma intorc.Nu vreau sa fac ca tine si sa dau cu piciorul prezentului in care traiesc.Mi-e bine asa !Chiar daca nu vad in el ce gaseam la tine,sunt zeci de alte lucruri pe care merita sa le apreciez !Oricum,in final vreau sa iti multumesc :
- ca m-ai facut sa zambesc
- ca ai fost alaturi de mine
- ca mi-ai acordat incredere
-ca m-ai alintat
-ca mi-ai acordat din timpul tau
-ca mi-ai acceptat defectele si calitatile
-ca m-ai ascultat de cate ori am avut nevoie
-ca mi-ai dat un ursulet de plus
-ca m-ai luat in brate cand am fost trista si fericita


-ca te-ai intors la cheful in moeciu
-ca m-ai facut sa ma simt naturala langa tine
-ca ai fost tu insumi cu mine.

Mai ramai putin,te rog...




M-am intors dupa un an acolo unde soarele in rasarit si apus se impleteste cu marea,unde valurile isi lovesc singuratatea de digul uitat langa obelix…Ceea ce era insa diferit era prezenta ta in locul ce pana acum cateva luni il simteai soptit doar prin cuvinte…ai prins curaj sa zbori, doar ca prea departe…intr-un final ai cazut ca zmeul din piesa lui Chirila…cineva n-a stiut sa traga de sfori.Am indurat tacuta cu privirea si auzul sperand naiv ca imi vei observa prezenta nelinistita care te cauta neincetat.Am mers pe digul nesfarsit al amintirilor noastre si am gasit cel mai banal refugiu unde te gaseam asa cum ai fost,al meu.Am colindat printre ecouri rupte de cadenta,diforme ganduri excorcizand tacerea si atunci ceva mi-a soptit »nu-l lasa sa plece »Dar ce mai aveam de facut ?m-am indreptat timid spre plaja si te-am vazut.Nu-mi gaseam cuvintele si rostul intr-un decor apus demult.Ti-am simtit prezenta…mainile ni s-au atins si ti-am simtit trupul lipit de al meu pe fundalul melodiei mele preferate.Dar stiam ca dansul se va termina curand.Nu mai vedeam nimic,eram doar noi2,desi in jur era atata lume.N-am incercat sa-ti vorbesc,atat de mult vroiam sa traiesc fiecare secunda.Nu ma saturam privindu-te asa cum esti tu,opusul meu….melodia s-a oprit dar mainile noastre erau inca impreuna…S-au desprins cu greu,subtil, lasand o urma vaga a clipei ce-a trecut..a venit si »seara noastra »,metaforic vorbind momentul cand am fost doar eu si cu tine…a…si marea..Stateam pe mal,ascultand fosnetul ei confuz ,singurul lucru ce-mi amintea de trecerea timpului.Ceva te-a adus langa mine si te-am simtit asezandu-te pe nisipul ce parca te astepta demult…Cerul cu stele erau martorii miezului de noapte pretrecut impreuna.Ma linistea faptul ca tu NU te consumai.M-am intors spre tine si am incercat sa-ti descifrez tacerea care o emanai ascultand impreuna cu mine »Vama Veche »Desi stiam melodia de atata vreme,cu tine alaturi am simtit fiorii celei dintai ascultari.Iti spuneam ca nu e nevoie de cuvinte, desi mi-as fi dorit sa aud ceva din nelipsitele vorbe de demult…N-am vrut sa presez timpul intr-un gest disperat,am vrut sa-l incurajez sa mai stea sa pot sa-ti inspir parfumul ce era singurul meu antidot si sa reconturez forma buzelor carnoase,a ochilor mari si caprui atat de tristi acum.Aveam o singura multumire,ca te-am avut in cel mai infantil mod,pentru cateva minute,natural si simplu,tacut si trist,linistit si euforic in ultima noapte din cel dinati vis »mai ramai putin, te rog… »