sâmbătă, 1 octombrie 2011

Iarasi si dinou...

“Ai crezut intr-un om si i-ai daruit,tot ce-aveai mai bun in tine,nu stii de ce v-ati despartit”
Se anunta o noapte lunga..acul ceasului inainta cu greu,obosit de atata asteptare.Un freamat de incertitudini isi facea loc in mintea ta si erai neputincios:nu-l puteai opri.Se auzea tot mai intens,si tu,odata cu el,incercai sa adormi mai repede.Te-ai trezit dupa o noapte lunga,ingandurat si suspinand.Mai era putin..Inaintai cu greu spre scoala,incercand zadarnic sa mai tii timpul in loc.Tot ce iti imaginai avea sa inceapa in mai putin de 3 ore.Tristetea ta isi facea loc cu greu printre toate zambetele ce te inconjurau. Inaintai cu greu,din ce in ce mai oboist..Sperai la o realitate,putin altfel.In zadar!Urma sa inceapa totul.Locul acela,iti amintesti?Ne-a fost atata timp refugiu de iubire,dupa ore interminabile.Coridorul acela,usile trantite ce-au fost martore tuturor imbratisarilor noastre,deveneau acum,brusc,inceputul sfarsitului.Erai gata sa arunci colacul de salvare,dar nu mai aveai cui.Te tineai tare,in spatele unei masti ce defapt ascundea tremur is suspine.Vroiai sa fii omul dorit de el,demult,acel om capabil sa infrunte orice I se ivea in fata”nici pe el nu-l lasi sa vada,c-a lasat in urma lui…un suflet gol-nebun de dor”Ai fost martora unor cuvinte nesigure,tremurande,dar care totusi aveau sa spuna:asta a fost!
Dupa un ragaz de o ora,te-ai intors sa auzi dinou acea voce,prea bine cunoscuta,dar care ,acum,suna altfel.Inghiteai in sec,incercand zadarnic sa-ti feresti privirea unor ochi ce,candva ti-erau oglinda.Ti-era teama sa nu ramai prinsa in ultima privire ce n-o puteai pastra.Auzeam parca,continuu miscarile ceasului ce alerga continuu,gata sa ne rapeasca si ultimele momente impreuna.Ai prins curaj,ai jucat totul pe-o carte si ai incercat sa-ti lasi amprenta pe buzele lui fierbinti,palide,si lipsite de vlaga.Ai inchis ochii si te-ai regasit in primul sarut:pasional,sincer si de neuitat.Aveai un sentiment ciudat..Erai emotionata,fericita si trista in acelasi timp.Ai fi vrut sa plutesti pana la final;sa atingi cu aceeasi gingasie fata si ochii omului atat de mult iubit,genele lungi ce ti-au fost atata timp aproape si sa murmuri vechiul dar neuitatul”te iubesc”la urechea ce te asculta de fiecare data.Realizai ca nu poti!Era prea mult!Simteai cum te scurgi usor,extenuata stiind ca ai lasat tot ce-a fost mai bun in tine,in privirea si buzele celui ce-l aveai in fata.
M-am desprins cu greu,incercand zadarnic sa parasesc o parte din mine.Intr-un final,dupa o ultima privire,m-am intors si am plecat cu capul sus doar ca altfel..Ti-am lasat sentimente,amprente din mine,sclipiri de ochi caprui,un colt de zambet si o dara de parfum pe camasa-ti albastra..Sa le pastrezi intr-un loc doar stiut de tine,impreuna cu toate amintirile noastre sub cheia aceleasi iubiri ce ne-a tinut impreuna atata timp.

Ei,au fost si sunt departe de a ne intelege varianta"NOI"...

Apus tomnatic de iubire,dupa rasarituri imbibate cu miros de iarna,primavera si vara.Un scurt circuit,a lasta in urma lui o urma adanca;nimic altceva decat:”spirt pe rana deschisa”.Incearca si vindeca-te singur.Este tot ceea ce poti face pentru tine!Nu-I implica pe cei dragi tie;ei iti sunt alaturi neconditionat is vor cauta in ea doar defecte;nu vor intelege esenta.Si toate acestea pentru ca nu au fost martorii noptilor tarzii pe care le-ati petrecut impreuna,nu au simtit furnicaturile celor mai delicate atingeri si nici nu au ascultat vreodata tot ce ea iti soptea,printre murmur si suspine,in razboaiele ce le purtai cu tine insuti.Nu au patruns niciodata intr-u totul in casa sufletelor voastre,s-au perindat poate ,doar in spatele unei ferestre aburdine,in spatele careia voi doi erati unul.Asa ca lasa-I,asculta-le pararea,dar fa doar ce simti tu:esti singurul in masura de a putea judeca noptile fara sfarsit si diminetile  sifonate intr-o camera retrasa,umbrita de caldura sufeletelor voastre.
Acum,nu ai ce face..”Iubeste-o in absenta.Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid.De sute de mii de ori”.Va veni momentul sa-ti cauti un refugiu,iar atunci,te vor napustii ganduri ,amintiri si incertitudini.Vei cauta poza voastra.O vei privi si-ti vei adduce aminte toate momentele impreuna.Iar cand se va intampla asta,fa totul cu atentie.Ia poza in mana,si intoarce-o.Scoate-o din rama si deschide-o usor..Cand probabil vei incepe sa citesti ,eu voi fi terminat demult de scris randurile acestea.Sa citesti rar,sa te lasi purtat de fiecare semn de punctuatie,si sa incerci sa-I cauti intelesul.Nici data sa n-o uiti!A fost ziua aceea..stii tu,ziua ta..am petrecut-o impreuna.Iar cand vei ajunge la ultimele randuri,sa fii atent:Incearca sa le citesti cu aceeasi intensitate cu care eu le-am scris,si abia atunci vei realizea cu adevarat  ce-a insemnat totul si vei intelege misterul zilei aceleia,si cuvintele mele,ce pe-atunci pareau de neinteles.Nu astept un raspuns,pentru ca ,probabil nu-l voi primi.Voi fi impacata sa stiu ca mi-ai urmat indeaproape indicatiile si ai ajuns la final,iar pe fata ta s-a imprimat un zambet sincer,abstract si ai ramas putin pus pe ganduri…

duminică, 11 septembrie 2011

Fasii de iubire

Te-as sorbi intr-un murmur usor,acoperit de caldura buzelor tale fierbinti.Te-as culege dintr-o veche dar neuitata noapte impreuna,de sub un cearceaf alb,dintr-o discontinua stare febrila acoperita de un parfum imbietor.Mi te-as imagina ca prima data,intr-o puritate de neinteles,cu aceleasi atingeri fine si acelasi nelipsit miros care se imprima pe fiecare parte a trupului meu.Ti-as fura capruiul ochilor pentru totdeauna,sa stiu ca ii voi putea revedea oricand.Ti-as musca din varful buzei adevartul"Te iubesc!",sa-l pot auzi pentru totdeauna.Te-as strange in brate,si te-as alinta in aceeasi atmosfera a noastra,sa-mi adormi in brate si sa-mi imaginezi ca vei fi doar al meu.Privi scurte,dar de-o profunzime aparte,ma fac sa le simt lipsa,in dimineti reci,dupa nopti calde.Interminabile cuvinte si placeri spuse din priviri,atingeri de matase,si sufluri apasatoare.Ochi sticlind de placere,suflet apasat de batai ritmice,buze de-un rosu aprins,apar toate sub forma unor umbre fine si tandre,in bataia lunii...dupa o perdea.

Tot impreuna.

Intr-o incandescenta stare de candoare,in bataia unui vant apasator si rece de inceput de toamna,sub freamatul confuz al frunzelor ce incep sa cada treptat,suntem noi doi:eu si cu tine,actorii aceluiasi film vechi,cutreierat de zeci de amintiri si vizionat de sute de spectatori.Ne regasim intr-o altfel de secventa:rece,cutreierata de vant si miscatoare fasii de timp.Ne scurgem usor printre ele,invaluiti de orgoliu si imbibati cu arome de banalitate.Mergem inainte,cu capul sus,purtandu-ne mastile impenetrabile,creionati fiind cu un zambet usor fortat.Suntem pe aceeasi scena,purtandu-ne in spate aceleasi intamplari ce ne-au legat,aceleasi zambete si priviri in care ne-am regasit de sute de ori..suntem doar noi doi,si-atat.Imperfecti,orgoliosi,dar impreuna.

duminică, 7 august 2011

The story goes on..(because of you)

Te-ai intors si m-ai gasit "TOT"acolo..Cand spun "tot" cuprind banca noastra,vechea adresa,locurile pe care le-am vazut impreuna.In fiecare gand ce-l aveai despre mine,puteai gasi cu usurinta imaginea mea in toate locurile noastre;nu am ezitat niciodata sa le revad...Imi aduc aminte “inceputurile continuarii povestii noastre”,ce a luat nastere demult,intr-un inceput de iarna si si-a gasit refugiu de o luna intr-un timid inceput de vara.A urmat o tacere asurzitoare si un nestapanit dor in doua inimi ce bateau la fel.Ne-am intalnit in nenumarate vise,dar realitatea spulbera orice fel de imaginatie.Mi-ai redat speranta intr-o noapte de iulie,cand am raspuns la telefonul ce nu mai sunase "a tine"de demult.Ti-am simtit suflul din glas si m-au trecut fiorii celor dintai intalniri.Au urmat nopti de inconfundabile aduceri aminte,convorbiri lungi si cuvinte mascate de mister.Ai sunat la poarta casei mele intr-o sambata plina de emotii..Ai venit ca de fiecare data cu nelipsitul trandafir rosu si inconfundabilul parfum ce m-a marcat de la prima noastra iesire,cu aceeasi ochi caprui ce ascundeau intelesuri nebanuite.Ne-am reapropiat treptat,cu o usoara retinere si emotie in multitudinea lucrurilor ce erau defapt de facut.Dupa cateva momente de nesiguranta intr-o perioada absenta,te-am revazut ca prima data.Am reintalnit farmecul ce m-a tinut captiva luni de-a randul..Am intrat pentru cateva ore in vechiul nostru joc caruia i-am dat impreuna reguli si totodata curs.Ne-am trezit uniti in vechiul dar neuitatul nostru sarut si nu mai stiam de nimic altceva..Eram doar noi 2 dupa atata timp,de asemenea in vechiul nostru loc ce ne gasea impreuna.Si-atunci…am rememorat in cateva minute,fiorii si placerea celor 6 luni petrecute impreuna pana atunci…povestea avea sa continue...
Drept urmare,intr-un timp aparent scurt, m-am trezit alaturi de tine trezit in locul unde soarele isi arunca timid razele "cu bronz",unde nisipul te mangaie fin pe fiecare parte a trupului,si unde buzele-ti sunt mai sarate ca nicaieri:la mare.Am inspirat impreuna aerul ce ti-l doresti in fiecare minut,am ascultat fosnetul insigurat al marii,si am petrecut mii de secunde in locul in care,in fiecare dimineata luna se intalneste cu soarele si ii face loc in infinitului cerului.Si-atunci urma sa inceapa totul:soarele rasarea timid din calmul marii,vantul adia usor prin parul cu care tu te jucai,iar digul ne veghea subtil:eram doi copii fericiti,uniti intr-un banal sarut,pe o plaja rece,langa Obelix.Nu-mi doream nimic mai mult!Iti simteam fiecare bataie a inimii,fiecare fior,si fiecare parte din tine era mai speciala,pentru ca eram impreuna.Imi amintesc cate cuvinte frumoase si-au facut loc atunci din buzele tale fierbinti,cate incomparabile imbratisari...Am petrecut momente de neuitat,prin cele mai diverse locuri si peste tot iti simteam privirea ce ma proteja la fiecare pas facut.Ne intelegeam din priviri....Am descoperit intelesul ascuns a doua cuvinte cum am stiut mai bine amandoi[prea multe de zis aici si prea putine de inteles din exterior] si am reusit:chiar te-am iubit,te iubesc si te voi iubi!

duminică, 26 iunie 2011

Un peron vechi de gara


“Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.”
Un peron vechi de gara…O banala bricheta ce-mi aprinde o arzatoare si nepotolita sete de singuratate.Ma uit la ceas si realizez ca “acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.”Sub masti de tot felul,vad alergand in jurul meu oameni grabiti,purtandu-si in spate interminabilele griji.Intorc capul intr-o alta directive si un zambet larg imi cuprinde tot orizontul:doi oameni imbratisati,uniti intr-un sarut,par sa fie captivi intr-u cu totul alta secventa a acestui scurt metraj.Par doi actori ce-si joaca perfect rolul.Dragostea pare sa le fie cel mai bun regizor,iar scenariul este insasi viata.Intr-o fractiune de secunda revad sacadat peronul zilei de 28Februarie,in timp ce pe fundalul gandurilor vantul bate lin si aduce cu el,pentru cateva minute,fiorul sarutului ce ne-a unit intr-o simpla dar neuitata poza.Inseamna ca am fost actori?Ne-am jucat propriul rol?Da,pare sa fie adevarat…Am fost pe scena vietii aclamati indirect de privirile celor cateva zeci de oameni ce s-au perindat in aceea zi acolo,umbriti dar totusi luminati de atata dragoste.Imi dau seama abia acum,de nesemnificativele dorinte ale noastre,ale oamenilor.Nu stim sa profitam de fericire!E chiar langa noi!Mai tii minte?Cine-si imagina ca o veche discutie sau chiar o melodie ne va aduce candva pe un peron,la o oarecare ora,intr-o zi friguroasa de iarna?Iti spun eu:nimeni!Am fost fericiti,sunt singura ca am fost fericiti;am stiut intotdeauna sa cautam profunzimea banalitatii,si sa ne creem propriul univers.
Ma ridic usor de pe banca unde ma asezasem,parca altfel decat la inceput.Imi clatesc ochii in multitudinea liniilor ferate ce se intretaie si ma intreb care sunt directiile fiecareia dintre ele? Constat ca mi-ar fi greu sa imi dau seama acum,dar incerc s-o caut pe cea care duce la tine.Exista oare un tren cu aceasta directie?Dintr-un difuzor prafuit si indepartat se aude o voce impunatoare:Trenul Accelerat Brasov-Mangalia pleaca in 5 minute de la linia 5.E trenul spre mare!Intorc privirea inapoi,si incerc sa regizez scena noptii de 15iulie.O agitatie continua,o tumultoasa multime,si o nestapanita bucurie in glasul si privirea sutelor de oameni ce o sa ocupe intreg peronul.2 saptamani…atat au mai ramas.
Ne vom intalni la miezul noptii!Ne vom cauta loc printre sutele de oameni si ne vom gasi.Vom fii aceeasi doi oameni din luna februarie.Probabil ne vom intalni pe acelasi peron,doar ca intr-o alta atmosfera!Si cand se va intampla asta,nu-ti cer decat un lucru:sa te uiti in jur,sa-mi cauti privirea,si sa-ti amintesti pentru cateva minute imaginea noastra de atunci,imbratisarea,sarutul,si comuniunea mainilor noastre ce pe-atunci erau inca impreuna.Iar eu, iti voi promite ca nu voi spune nimic!Crezi ca este posibil?Pentru asta,ramane cum am stabilit:15iulie,ora01:30,pe peron.
Vantul a pornit in rafale puternice ce m-au miscat din loc!Trenul alearga spre mare in cateva secunde pe care nu le-am putut urmari,iar eu raman in acelasi loc,cu parul ravasit,si cu inca o dorinta rememorata.E timpul sa ma intorc acasa!Incepe numaratoarea inversa!
Acesta e timpul:ireversibil,real si marcant:mereu gata sa lase amintiri in urma lui!

vineri, 24 iunie 2011

Poveste de seara


  Un ultim telefon de noapte buna ,un suflu apasator de atata dragoste si o nesemnificativa bataie a ceasului de pe perete:e miezul noptii.Prin vitraliul ogiv al geamului patrund  sufocate cele cateva raze de luna,dintre norii obositi de atata intuneric.Se aude vag o melodie…e aceeasi melodie din fiecare inceput de noapte;e melodia “gandurilor mele”,cantata pe versurile momentelor ce-au trecut .O ascult cu aceeasi placere de fiecare data,simtindu-ma ca la prima auditie.Incerc sa fac liniste,sa nu pierd vreo secunda din infinitatea notelor muzicale,ce dau contur noptilor mele.Un vant sensibil si discret adie la fereastra,si simt in juru-mi parfumul  lunilor de truda,al zilelor de suspin si al orelor de dragoste,si ma trec fiorii celor dintai atingeri calde.Ceasu bate dinou!Tresar usor,si ma ratacesc confuz intre vis si realitate nestiind pe care s-o aleg.As alege calea de mijloc,dar cum e imposibil,incerc sa ma rezum la a-mi creea lumea mea;o lume simpla,lipsita de aberatii inutile.As combina placerea realitatii,tremurul si suspinul cu puritatea inceputului,fericirea unei dimineti de vara,si rasaritul soarelui,intr-o efervescenta stare de candoare.Atat!Cer prea mult?In linistea asurzitoare ce ma inconjoara,nu primesc nicicun raspuns!Ma las usor in bratele intunericului,ce ma inconjoara;nu e un oarecare intuneric.E ceva nelipsit,inconfundabil.E euforia,linistea,si frumosul unui sfarsit de zi.Abstract,obscur si vag!

marți, 21 iunie 2011

Mai priveste o data inapoi!


Saptamani nesatule de ploaie,un cer imbibat de lacrimi,si o dara de fum lasata de o tigara…Un sentiment continuu de incertitudine,melancolie,descurajare si tristete.Un ultim si nestiut sarut,intr-o banala zi de care nu am stiut profita.O tacere asurzitoare intr-un  suflet de om,se pregatea sa erupa: din cer picau lacrimi iar tunetele erau ecoul sufletului meu imbibat cu tristete.Innotam printr-o mare de lacrimi,incercand confuz sa imi dau seama cu adevarat ce s-a intamplat.Parea imposibil!Pierdeam atata putere,atatea nopti ,atatea secunde,minute si ore incercand din rasputeri sa-ti mai simt o data bataile inimii,suflul cald langa urechea-mi si parfumul  care ma invelea cu fiecare ocazie.Ai plecat!Ce-I drept prea devreme…Te-am eliberat de parfumul celor 6 luni petrecute impreuna,intr-o seara tarzie de vara,cu tremur in glas si ochii plini de lacrimi.Te-am lasat sa pleci tocmai cand te iubeam mai mult.Norii s-au adunat si s-au opus despartirii noastre.Ploaia imi batea puternic in fereastra si eu totusi continuam ceea ce incepusem.Nu imi puteam stapani durerea si cuvintele ce curgeau siroaie,ca un discurs premeditat.Imi amintesc razboiul dintre minte si inima si pe mine pe fundal neputincioasa sa-l controlez.Intr-un final am inteles”E atat de greu sa stai intre minte si inima is sa incerci s-ompaci pe cea din urma,cu dreptatile celei dintai.”S-a rupt ceva din mine odata cu plecarea ta. Lipsea ceva din secunda in care am spus”Adio!”.Mi s-a deschis in fata ochilor obositi de atata tristete,un film sacadat si neclar dar totusi plin de emotie.Zeci de mesaje,sute de amintiri,si mii de secunde petrecute impreuna.Ai luat cu tine banala bucurie a noptilor de mai petrecute impreuna si speranta razelor de soare ce ne-au gasit imbratisasti in plina dimineata.
Toate nelamuririle si supararile cu care ai ramas s-au adunat treptat si au izbucnit intr-o singura zi,cand am decis sa ma intorc,sa dau frau liber si culoare tuturor cuvintelor ce au ramas nespuse si tuturor momentelor pe care le aveam de continuat.Insa totul a luat o intorsatura gresita!Mi-ai capturat si ultima privire dar nu ai putut-o pastra.M-ai cuprins intr-o brate de cuvinte ascunse si grele pe care cu greu le-am putut suporta.M-ai lasat sa plec,dupa ce ai gustat inca o data din varful buzei mele adevarul:te iubesc.
Mi-ai luat scanteia din ochii caprui ce lumina mai tare cu fiecare intalnire a noastra,mi-ai luat farmecul zambetului ce era altfel cu tine.Mi-ai luat speranta si mi-ai lasat amintirea.Vreau sa te intorci;sa pot spune dinou”te am,si te mai vreau..”Sa-mi pot recapata zambetul,sa te pot lua de mana si sa putem fugi prim negura timpului acolo unde ne dorim:impreuna totul era posibil.Ai devenit in 6 luni ce n-au devenit altii in ani,ai fost soare si nor,dimineata si noapte,zambet si lacrima,dulce si amar.Mi-e enorm de dor sa adorm cu tine spunandu-mi”te iubesc”si dimineata sa-ti aud nelipsita-ti voce somnoroasa…
M-am grabit sa inchei povestea si tu te-ai grabit sa ma ranesti.Mai lasat sa ma indepartez usor fara vreo clipa in care sa incerci sa m-apropii.Am gresit amandoi,precum cred ca tot amandoi putem repara greseala.Nu vreau sa deschid cutia noastra cu amintiri;ar fi prea multe si totusi prea putine.Vreau sa cred ca nu s-a terminat!Vreau sa adorm si sa ma trezesc ca acum 2 saptamani fericita,sa aud melodia ce ma trezea dimineata si la telefon sa fii tot “TU”:<<My love,there’s only you,in my life..The only things that’s right..>>Te rog,fa cumva si intoarce-te;te voi astepta pe banca noastra,in aceeasi atmosfera de alta data,la aceeasi ora ce ne gasea mereu impreuna,la aceeasi adresa,gata sa-ti spun “Bine ai venit!”si gata sa continuam tot ceea ce ne propusesem.Sa nu intarzii!
P.S:I love you!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Cap ou pas cap?[esti capabil,sau nu?]

"Pentru ca o intamplare la care nu ne-am gandit este vinovata de ceea ce facem nebuneste,ne declaram sclavii norocului si zburam incontro bate vantul"
Ceva normal...s-a facut remarcata prin propriu-i fel de a fi...Pbisnuitul mod de abordare era deja bine cunoscut...totusi inca nu stia ce avea sa-l astepte...A intampinat alte raspunsuri si provocari la obisnuitele sale intrebari si obiceiuri.I-a zambit,dar parca altfel...L-a privit si l-a facut sa mai intoarca o data privirea inapoi...i-a taiat elanul de multe ori in apropourile exagerate....
Da stia...era ceva diferit.Strategia luase o noua intorsatura...L-a abordat altfel...L-a purtat prin toate starile si i-a atins in mare parte toate granitele gandirii...I-a oferit ocazia sa cunoasca altceva,sa imbine utilul cu placut,dar in acelasi timp sa stie pentru ce lupta.
Si-au povestit trecutul intr-o maniera deschisa sub forma unor conversatii lungi...Au dat elan unor impulsuri greu de stapanit si s-au trezit fata in fata.Parea ceva normal lipsit de originalitate dar subiectele curgeau lant, fara efort.S-au regasit in aceeasi privire si au realizat ca au simtit ceva ciudat...Le-au vibrat telefoanele in ore si teze,dar mereu era loc de un raspuns.Dar parca nu credea in toate vorbele ce le auzea.O incantau mai mult faptele...Imprevizibilele observatii ale ei o faceau tot mai mult sa dea inapoi.Vroia sa creada altceva...ceva altfel decat credea ca poate sa fie...Auzise multe promisiuni,iar cuvintele parca erau inofensive...A incercat sa reduca instincturile si sa lase un gol intre....Cat timp golul va fi umplut in vreun fel,va insemna ca merita sa continue;in caz contrat avea sa-l intrebe:"Crezi ca imi poti promite ca...daca pleci nu te vei mai intoarce niciodata aici?Ca vei uita si prima si ultima privire?Si toate promisiunile"

vineri, 15 aprilie 2011

Tu si Eu

"O lume-n care ne iubim,si tu ma tii,ma vrei,ma ai,iar eu,te privesc si nu-mi ajunge,te simt si nu ma satur,te am,si te mai vreau..."

Te-am cunoscut din intamplare...nu o oarecare intamplare.Te-am vazut si ceva mi-a spus ca merita sa merg mai departe.Asa am facut!Am mers timid inspre cunoastere si treptat am alergat printre ganduri si sentimente cateva luni...Ne intalneam in cele mai banale locuri,la cele mai firesti ore,la o simpla cafea sa vorbim."Ne-am vazut la cafea prima oara..."Eram tentata sa iti analizez fiecare detaliu si treptat ma simteam atrasa.Am petrecut zeci de secunde pierduta in ochii tai caprui si nu ma saturam privindu-i.Realizam tarziu ca eram prinsa intr-o discutie ce nu o puteam urmari in intregime.Imi era teama sa dau cu totul frau liber vocii si manifestarilor mele,nestiind niciodata cum poti reactiona.Erai aparent tacut,linistit,incat mi-era greu sa sparg linistea ce ne inconjura.Cand te vedeam zambind,profitam din plin sa conturez forma buzelor tale,cand te vedeam clipind,urmaream fiecare miscare a ochilor patrunzatori si a genelor lungi, care intre timp au devenit o obsesie.
Lucrurile au evoluat treptat.Cu fiecare zi ce trecea,intrebarile din mintea mea prindeau contur si incercam sa-mi dau seama ce ne dorim defapt fiecare.Nu era greu,doar ca am intampinat in drum cateva obstacole mai mult sau mai putin usor de depasit.Intr-un final am reusit!si iata-ne aici,acum,impreuna.
Ai aparut in viata mea intr-un moment cand sincer,te cautam,aveam nevoie de tine.Ai reusit sa ma faci sa trec peste incertitudinile de la inceput,peste teama si sa incep sa am incredere in tine.In prezent imi umpli majoritatea timpului,ma inunzi cu dragoste,bucurie si alinturi si asta imi creeaza dependenta.Adorm in fiecare seara cu tine mult mai usor spunandu-mi "noapte buna!",iar dimineata te-aud dinou cand te trezesc cu obisnuitele telefoane de "buna dimineata!".Ne completam de cele mai multe ori,chiar daca,traim si momente tensionate:telefoane inchise,voci ridicate,cuvinte aruncate fara rost,ca in final toate sa fie rezolvate cum numa noi stim.[...]Sunt tentata sa spun ca traiesc alaturi de tine o oarecare "poveste de dragoste"dintre doi adolescenti de liceu.Dar defapt,impreuna ii dam un alt curs.Cartelele reincarcabile pe care le folosim,ajungem sa vedem cum sunt insuficiente pe parcursul unei luni,cand noi suntem obisnuiti sa vorbim ore in sir,din care,e de-ajuns sa vorbim cu adevarat jumatate din ele.[diverse motive].Cand ne-alintam la nesfarsit,cand ma tii in brate si cand imi vorbesti sunt cateva dintre lucrurile care ma fac cea mai fericita alaturi de tine.Cand ma faci cu nervii si eu pe tine la fel si poate tarziu realizam ca trebuie sa luam o pauza de la acele nesemnificative neintelegeri si suparari.
Ca sa nu o mai lungesc,vreau sa spun ca esti "indispensabil"in viata mea,acum,ca am nevoie de parerile tale,de zambetul tau,si de toata buna dispozitie care o emani in majoritatea timpului.
Nu in ultimul rand,as vrea sa iti multumesc:
-ca mi-ai dat posibilitatea sa te cunosc
-ca te-ai deschis in fata mea
-ca stii sa ma apreciezi asa cum sunt eu,cu bune si rele
-ca stii sa te comporti cu mine
-ca ma alinti
-ca imi spui nenumarate cuvinte frumoase pe care doar tu stii sa le formulezi
-ca esti alaturi de mine
-ca ti-ai petrecut 3 luni cu nervi,cu rasete,imbratisari si alintari,zile cu soare,zile cu ploaie,toate alaturi de mine.
Te iubesc!

joi, 14 aprilie 2011

Pentrul EL

Te-am cunoscut cum nu credeam,
Intr-o banala zi de iarna
Imi amintesc cum te priveam
In curtea scolii noastre draga.

Ne-am intalnit chiar in b3,
Cu catva timp in urma
Si ne-a unit acelasi gand,
De nervi,si ras si gluma.

Tu ma priveai ce-i drept,ciudat
Cu toti prietenii tai,
Dar cand pe urma te-am atras
Ai fost numai al meu.

Ne-am sarutat intaia data,
Pe niste scari banale
Simteam fiorul cel dintai
Si inima cum bate.

Tu m-atingeai usor usor
Si chiar ma luai in brate,
La gandul unui inceput,
Ce era aproape.

A trecut de-atuncea timp,
Si astazi eu pot spune
Ca esti alintatul meu,
Si preferat,stii bine.

Ador cand ne-alintam la nesfarsit,
Indiferent ca-i zi sau seara
Cand eu adorm cu tine-n gand,
Si dimineata te-aud iara.

Ne mai certam din cand in cand,
Dar asta nu conteaza,
Mai trecem si prin stari de nervi
Sa nu o dam in plictiseala.

Sunt seri cand vin,te iau,
Si te conduc in statie,
Si tu ma pupi la nesfarsit,
Cand 36-ele-i in fata.

:X:X:X:X:X:X
te iubesc!

"Aceeasi EA"

S-au intalnit!Aceeasi privire ii domina fata...profunzimea ochilor ei il facea tot mai confuz:
"Sa fie ea cea din mintea mea?"se intreba nedumerit...
Filmul ce derula imagini sacadate in mintea lui se opri brusc.
"Imaginea aceea...daa!stiu!"Atunci granita vis-realitate a disparut.Era ea,cea de atunci!Acea fata innebunita de zambetul meu,acea fata ce-mi cauta disperata privirea si gasea mereu in vorbele mele ceva de interpretat..."ACEEASI EA"de atunci;aceeasi privire,acelasi zambet.

The end of"Mai ramai putin,te rog"

Dupa nopti,zile,saptamani si luni de asteptare am pornit pe un nou drum sperand sa las in urma un fragment ce si-a lasat amprenta adanc in mine.M-a obosit asteptarea !Daca as sta sa descriu dinou m-ar apuca dorul,asa ca ma rezum la cateva idei din prezent :
« ma cunosc,o sa te ranesc inc-odata »
« as vrea sa pot sa promit ca iubirea noastra inca arde »
« c-ai uitat sa ma inveti cum sa fiu tare daca pleci ,iubirea pleaca,raman doar visele care dor »
« te vad prea des in mintea mea… »
« da !mai am acelasi vis dar,oare iti mai pasa ? »
»oare iti mai amintesti de noi,chiar aca,stiu intre timp traiesti alte povesti »
« dar as vrea sa stiu ca,acolo unde esti,cu cine esti,esti chiar fericita »
« ca daca reuseam in doi,simteam ca raman dator »
« si te-am vazut cu el de mana.m-am blocat pentru o clipa,pentru prima oara-n viata,pareai chiar fericita «
« chiar daca,n-o mai vezi zambind,chiard aca,n-o mai simti venind,chiard aca nu stii cum s-antamplat…”
Sunt cateva versuri pe care ascultandu-le m-am intrebat de multe ori daca vreodata au coincis cu gandurile tale.Nu am primit un raspuns.Au fost mii de secunde petrecute impreuna,sute de mesaje trimise si scrise si zeci de amintiri.Acum parca totul se pierde treptat !Memoria telefonului meu inca te mai pastreaza,in aceeasi ipostaza ca acum cateva luni.Nu am avut puterea sa apas o tasta ;simteam ca daca o faceam renuntam eu la tine,ca tu ai facut-o demult.Poate gresesc cand fac asta,poate sunt constienta,dar si in momentul de fata mi-e teama sa iti dau drumu,sa ma eliberez si sa constientizez ca s-a terminat.
« ti-am povestit candva,ca l-am iubit prea mult ca sa-mi treaca… »
« a iert,sa uit ca m-am trezit,un simplu trandafir strivit,sub pasii celui care pleaca »
« nu are nimeni ce sa imi raspunda,doar linistea din jur e tot mai grea »
« ma despart de tine atatea lumi »
« cand simt ca nu mai am nici-o putere,incer s-adorm sa nu ma mai gandesc… »
« n-am crezut atunci,ca din tot ce-a fost vom alege scrum fara niciun rost »
De-atatea ori m-am intrebat de ce a durat atat de putin…in acelasi timp m-am gandit ca poate asa a trebuit sa fie…apoi mi-a venit in minte intrebarea : »cine esti ?ce esti ?si cum ai reusit ? »daca o sa ma intrebi ce ai reusit iti voi raspunde : »ai reusit sa ma faci sa nu te pot uita »mi-a ramas gustul buzelor tale,mi-a ramas amintirea ochilor proemintenti si somnorosi,a caracterului impulsiv si nehotarat…imi lipseste increderea care o aveam cand eram cu tine,imi lipseste caracterul tau puternic si impunator.
Inca mai simt si acum briza vantului de aprilie ce-mi trecea prin par in seara petrecuta impreuna pe un banal balansoar din Moeciu.
« am ajuns tarziu acasa,obosit si cand s-adorm,mi-ai dat pe mobil un telefon..Grabeste-te ti-am zis,da-ti cu un parfum ia si o sticla de vin in drum… » »Mi-am luat blugii cei mai buni si geaca mea cea gri cand mi-ai dat al doilea telefon… »Nu-mi lipsea nimic.Poate ca nici tie.Printre emotii si ezitari,tremur si caldura,bucurie si tristete ne-am impacat.Stii cum ?O sa iti reamintesc : »pe cat lasam mai mult lucrurile nerezolvate timpul le va uita » »Atunci hai sa nu-l mai lasam sa treaca ! »Te-am intrebat daca visez si cand mi-ai spus ca e realitate am simtit ca nu am luptat in zadar atatea luni.Pe cat de frumos a inceput pe atat de brusc si incert s-a sfarsit. »nu ti-am spus adio-n fata,ti-am zis pa intr-un mesaj »Nici nu stau sa mai caut explicatia pe care nu am gasit-o in atatea luni de dor,de nopti tarzii,si lacrimi.Te-am lasat pe drumul tau iar eu am plecat pe al meu.Am inceput ceva ce nu-mi pare rau.Poate nu m-as mai intoarce si sa am ocazia.Poate am vrut sa ma simt bine reamintindu-mi de tine intr-o alta maniera.Nu o sa neg niciodata ca imi este mi-a fost sau imi va fi dor de tine.Nu o sa neg ca imi e dor de noptile tarzii pe mess,de mesajele din timpul orelor,de toti prietenii tai,de micile tale suparari,de zambetul tau,de nervii tai de tot ceea ce tinea de tine.Nu voi spune nici ca nu am mai scos de atunci ursuletul de la tine din dulap sa ma uit la el,sau sa incerc sa imi aduc aminte momentul cand mi la-i dat.Sunt lucruri sincere,lipsite de remuscari.
A ramas ceva ciudat.Fiecare chef mi te aduce in drum,fiecare ocazie e bine venita pentru noi doi,fiecare dans ne duce undeva in trecut,si fiecare vorba are o urma de subinteles.Iti simt privirea cu orice ocazie trec pe langa clasa ta si realizez tarziu ca nu mai sunt vremurile cand ma opream nestingherit si te puteam lua in brate.Nu te-ai gandit nici o clip aca poate…am fost singura persoana care te-a intors din drum ?e imposibil si absurd sa te intorci cand nu mai ai unde,sau cand nu mai simti nimic.M contrazic singura.Efectiv cand ti-e dor,cand vrei,uiti sa fii realist si sa gandesti coerent pe toate planurile.
Poate chiar s-a terminat .Sau…ar trebui sa fiu sigura de asta ?Oricum nu vreau sa ma intorc.Nu vreau sa fac ca tine si sa dau cu piciorul prezentului in care traiesc.Mi-e bine asa !Chiar daca nu vad in el ce gaseam la tine,sunt zeci de alte lucruri pe care merita sa le apreciez !Oricum,in final vreau sa iti multumesc :
- ca m-ai facut sa zambesc
- ca ai fost alaturi de mine
- ca mi-ai acordat incredere
-ca m-ai alintat
-ca mi-ai acordat din timpul tau
-ca mi-ai acceptat defectele si calitatile
-ca m-ai ascultat de cate ori am avut nevoie
-ca mi-ai dat un ursulet de plus
-ca m-ai luat in brate cand am fost trista si fericita


-ca te-ai intors la cheful in moeciu
-ca m-ai facut sa ma simt naturala langa tine
-ca ai fost tu insumi cu mine.

Mai ramai putin,te rog...




M-am intors dupa un an acolo unde soarele in rasarit si apus se impleteste cu marea,unde valurile isi lovesc singuratatea de digul uitat langa obelix…Ceea ce era insa diferit era prezenta ta in locul ce pana acum cateva luni il simteai soptit doar prin cuvinte…ai prins curaj sa zbori, doar ca prea departe…intr-un final ai cazut ca zmeul din piesa lui Chirila…cineva n-a stiut sa traga de sfori.Am indurat tacuta cu privirea si auzul sperand naiv ca imi vei observa prezenta nelinistita care te cauta neincetat.Am mers pe digul nesfarsit al amintirilor noastre si am gasit cel mai banal refugiu unde te gaseam asa cum ai fost,al meu.Am colindat printre ecouri rupte de cadenta,diforme ganduri excorcizand tacerea si atunci ceva mi-a soptit »nu-l lasa sa plece »Dar ce mai aveam de facut ?m-am indreptat timid spre plaja si te-am vazut.Nu-mi gaseam cuvintele si rostul intr-un decor apus demult.Ti-am simtit prezenta…mainile ni s-au atins si ti-am simtit trupul lipit de al meu pe fundalul melodiei mele preferate.Dar stiam ca dansul se va termina curand.Nu mai vedeam nimic,eram doar noi2,desi in jur era atata lume.N-am incercat sa-ti vorbesc,atat de mult vroiam sa traiesc fiecare secunda.Nu ma saturam privindu-te asa cum esti tu,opusul meu….melodia s-a oprit dar mainile noastre erau inca impreuna…S-au desprins cu greu,subtil, lasand o urma vaga a clipei ce-a trecut..a venit si »seara noastra »,metaforic vorbind momentul cand am fost doar eu si cu tine…a…si marea..Stateam pe mal,ascultand fosnetul ei confuz ,singurul lucru ce-mi amintea de trecerea timpului.Ceva te-a adus langa mine si te-am simtit asezandu-te pe nisipul ce parca te astepta demult…Cerul cu stele erau martorii miezului de noapte pretrecut impreuna.Ma linistea faptul ca tu NU te consumai.M-am intors spre tine si am incercat sa-ti descifrez tacerea care o emanai ascultand impreuna cu mine »Vama Veche »Desi stiam melodia de atata vreme,cu tine alaturi am simtit fiorii celei dintai ascultari.Iti spuneam ca nu e nevoie de cuvinte, desi mi-as fi dorit sa aud ceva din nelipsitele vorbe de demult…N-am vrut sa presez timpul intr-un gest disperat,am vrut sa-l incurajez sa mai stea sa pot sa-ti inspir parfumul ce era singurul meu antidot si sa reconturez forma buzelor carnoase,a ochilor mari si caprui atat de tristi acum.Aveam o singura multumire,ca te-am avut in cel mai infantil mod,pentru cateva minute,natural si simplu,tacut si trist,linistit si euforic in ultima noapte din cel dinati vis »mai ramai putin, te rog… »